miercuri, 9 mai 2012

EcoMarathon 2012 - pentru ca unii dintre noi mai si alearga


“Every morning in Africa, a gazelle wakes up. It knows it must outrun the fastest lion or it will be killed. Every morning in Africa, a lion wakes up. It knows it must run faster than the slowest gazelle, or it will starve. It doesn’t matter whether you’re a lion or gazelle – when the sun comes up, you’d better be running.”

Ecomaratonul deschide sezonul maratoanelor montane in fiecare an. Poate de aceea l-am asteptat atat de mult. De fapt din ianuarie il tot asteptam. Din ianuarie, de cand ne-am facut si programul de antrenament pe care urma sa-l tinem mai mult sau mai putin. Asa se face ca in dimineata cursei aveam o mie si una de emotii, mi se strangea inima cand ma gandeam cati km urma sa parcurg si mai ales imi faceam griji din cauza unei dureri pe care o simteam deja de’o saptamana in zona periostului  si care ma incomoda chiar si la mers. O alta eventuala problema putea fi faptul ca aveam adidasi noi si desi ii incaltasem de vreo 4-5 ori inainte de cursa, inca imi faceau niste batai incredibile in talpa.
Dimineata nu pot sa mananc decat o banana si un baton energizant, imi bandajez piciorele si incerc sa ma incalzesc putin inainte de start. Ma pierd de Bogdan care ramane in spate cu Alex si, in nebunia care era deja la poarta de start, imi dau seama ca nu o sa ne mai vedem decat dupa cursa.

o nebunie de oameni