Pai, am plecat ca tot romanul la mare, in Grecia, ca nu ne-au ajuns banii de Mamaia :)). Bine, nu ca tot romanul, ca ne-am luat si bicicletele cu noi. Si fiindca e greu sa ne adunam cu toata gasca, am ajuns in vreo 3 valuri in Thassos, dar am avut 5 zile in care am fost cu toti, cei care au ajuns mai devreme plecand, cum era logic, tot mai devreme decat ceilalti.
Ziua 1. Drum pana in Bulgaria la Veliko, stat, vizitat, mancat, plimbat, nimic wow.
Ziua 2. Veliko - Thassos, drum liber, lejer, la 3 eram in Thassos fara sa fortam vreun pic. Plaja, reuniune de grupuri, taverne, Amstel Radler :crazy:
Ziua 3. Turul insulei (pe MTB, din 3 bucati). Bucata 1: Skala Potamis - Potos (40 km, 3 ore), cu oprire la Irene am fi vrut noi, dar ptr ca am ajuns prea devreme (pe la 10:30) si cum nu aveau mancare, am decis sa luam micul dejun langa ei. Foarte misto terasa, nu mai stiu cum o chema. Traseu prima parte aici: https://www.strava.com/activities/326418884 . Dupa ce am luat micul dejun (ptr ei, ca ptr noi era deja pranz, am mers mai departe, intre Potos si Skala Rachoni (32 km, 2 ore). Aici unii au mancat, eu am mancat vreo 3 Radler si am stat pe o plaja semi-salbatica, unde am mai stat acum cativa ani. Am stat vreo 2 ore aici, au venit si restul grupului cu masinile pana aici si cum parea ca vremea se strica, ei s-au suit in masini, noi pe bicle si am luat-o la sanatoasa. Traseul celei de-a 2-a parti aici: https://www.strava.com/activities/326680982
Ultima bucata am facut-o doar baietii, Lavinia decizand sa mearga cu masina. Totusi, cei 70 de km parcursi erau cea mai lunga tura a ei, mai ales ca a avut o operatie la genunchi si nu s-a refacut complet, am decis ca nu e bine sa forteze si sa ramana cu un gust placut dupa tura asta. Ramane totusi o super tura pe care a facut-o, chiar daca in ultimii 10 km a tot bazait chestii de genul: da` mai e mult pana in Rachoni, da` de ce bate vantul din fata, da` de ce nu e umbra pe sosea, da' cat am facut de la ultima pauza etc :) Am iertat-o de la primul Radler. Asadar, ultima bucata, am facut-o cu un vant nenorocit din fata. Practic cand eram aproape de Thassos, ultimele curbe la dreapta, vantul batea atat de tare inca trebuia sa pedalam si pe coborare ca sa nu ne oprim. Crunt. Am facut o mica pauza de Cola in port, dupa care am inceput ultima urcare (cea mai nenorocita dintre toate), intre Thassos si Panagia fiind o urcare sustinuta de vreo 6 km care ne-a omorat ficatii. 30 de km in 5 ore :) In total ne-au iesit un pic peste 100 de km, ceea ce nu e rau, avand in vedere ca eram pe MTB si ca urcarile toate au fost de peste 2500 metri (conform Strava, insa vreo 1800-1900 dupa parerea mea. Se pare ca nu sunt bine reglati satelitii de pe Thassos.). Ultima bucata e aici: https://www.strava.com/activities/326682030
Cateva poze:
Ziua 4: plaja, jocuri, peste si calamari si vita si carnati la gratar, Amstel Radler
Ziua 5: trebuia sa fie iar bicla, dar ceva ne tinea in loc, asa ca iar plaja, jocuri, vrajeli, copii, castele de nisip
Ziua 6: Intr-un final vremea arata super bine si puteam sa ne facem un pic de cap pe munte, ca doar de-aia ne luasem MTB-urile cu noi. Planul era simplu: Din Skala Potamis in Limenaria pe de-a dreptul, prin munti. Pauza de mancare, apoi din Limenaria inapoi in Skala Potamis, tot pe de-a dreptul, dar un pic mai sus, cu ocol pe Ypsario. Planul arata cam asa:
http://www.bikemap.net/en/route/3096307-thassos-83-km/
Traseul l-am desenat inainte cu o seara, pe drumurile forestiere care apareau pe hartile de pe bikemap. Mare prostie, dar o sa vedem noi de ce :) GPS-ul meu e foarte misto, doar ca dupa ce i-am pus harta Romaniei acum 1 an (e GPS special ptr bicla), nu reusesc sa ii incarc alte tari. Asa ca daca ii pun un traseu, el imi arata unde sunt ca pozitie fata de traseu, doar ca ma aseaza pe o mare pata gri, nu imi arata drumuri, paduri, etc. Chiar si asa, e foarte misto, ca nu te lasa sa te abati de la drumul pe care ti l-ai planificat.
Plecam de dimineata, cei 3 baieti care mai ramasesem (fara Mihai, care s-a intors in tara sa dea examenul de instructor fitness-aerobic, pe care l-a si promovat, cum altfel?) si tinem drumul de coasta. Vad ca ma indepartez fata de drumul planificat pe GPS, asa ca o luam inapoi. Practic drumul era prin Skala Prinos in sus, direct spre munte si nu mai aveam de-a face cu civilizatia prea mult. Mergem noi vreo 5 km pana cand drumul se transforma in forestier, din forestier in poteca, din poteca in carare si din carare intr-un minunat traseu de ciobani sau de alergare montana. Numa de bicle nu era pe-acolo. Dar cum suntem viteji, estimam ca pana in varf sunt maxim 5 km, vreo 500 de metri de altitudine de catarat, asa ca le luam in carca si ii dam bataie. Ca sa ne intelegem, "drumul de pe bikemap" nu era altceva decat o carare de genul celei de pe Jepii Mici (ptr cei care cunosc traseul).
Ajungem intr-un final in varf, pe primul dintre ele. Habar nu am cum il cheama, dar privelistea era super misto:
de acolo o luam usor la vale pe un drum misto forestier proaspat renovat, insa drumul ne e blocat la un moment dat de un gard.
In momentul asta vedem si ca borseta de sub saua lui Cristi era deschisa si nu mai era nimic in ea. Facem repede inventarul: camera de rezerva ptr roata de 26 (era singurul cu roti de 26), multitool, petice, niste bani si cam atata. Coborasem vreo 5 km si nimeni nu mai voia sa urce inapoi, mai ales ca nu stiam daca le-a pierdut pe coborare, sau pe urcarea cu bicla in carca. Mergem mai departe si ne gandim ca doar n-o fi dracul atat de gol incat sa faca pana fix el, noi avand rotile de 29. Ajungem rapid in Teogolos, dam de asfalt, insa nici nu prindem bine viteza ca se aude un maaare rasuflat si in 2 secunde bicicleta lui Cristi are roata desumflata. Vorba proverbului: "de e sa ai ghinion, si-n ...plaja dai de-un cui. Si ala ruginit" .
Pentru ca nu a facut pana pe drumul forestier plin de pietre colturoase, a facut pe sosea, in conditiile in care avea si lichid antipana in roti. In fine, probabil a luat un mare ciob sau o tabla, ca s-a taiat si cauciucul si camera. Facem un pic de misto de el, ca o sa ii umplem cauciucul cu iarba (era un filmulet in care unii chiar au facut asta, ptr ca nu aveau camera de schimb si au putut sa mearga pe bicla), dupa care ii da Bogdan o camera de 29, o inghesuim intre janta si cauciuc, punem 2 petice pe interiorul cauciucului taiat si ii dam bataie.
nu iesim din Teologos pe sosea, ca avem MTB-uri si nu are rost sa tocim cauciucurile pe asfalt. Asa ca o cotim la dreapta spre Limenaria, prin munti. drumul e bunicel, mergem frumos, doar ca brusc drumul face stanga pe langa o albie a unui rau, dupa care se termina in albia secata. Ma uit pe GPS, suntem fix pe traseu. Deci iar nu mai avem drum. Asa ca o luam usor la picior prin albia bolovanoasa, sperand la un viitor mai bun.
Ajungem in curand (dupa vreo 2-3 km de mers cand calare, cand pe jos. Mai mult pe jos) la un utliaj care parea ca face drumul. Langa buldozer, o Lada Niva, cu care probabil venise soferul. Deci drumul ar fi trebuit sa apara, nu ca Niva nu ar merge pe coclauri, dar practic asta facea utilajul: drumul. Ne urcam din nou pe bicle si coboram frumos pe un forestier brazdat din loc in loc de un parau pana in Limenaria.
Practic prima parte a drumului era gata, doar ca erau doar vreo 30 de km din cei 90 pe care aveam de gand sa ii facem. Cautam de tampiti pe langa plaja o shawormarie (pardon, gyrosologie), insa numa` pizze si gratare. Nu avem timp de prostii, asa ca ne lasam ghidati de nas si instinct si ajungem la cea mai smechera terasa cu gyros. Dan 2 X gyros, Cristi 2 X gyros, Bogdan 1 X gyros + 1 X clatita cu banane si nutella, ca e mai special. Avea sa plateasca ptr fitza asta, dar mai pe larg in episodul urmator :)
Ptr ca gyrosul era cam uscat, incercam sa-l umezim cu Amstel Radler (probabil cel mai des intalnit produs in aceasta povestire) si cu o cola, refacem rezervele de apa si ii dam bataie.
Urcam pe sosea spre Maries si incep sa imi aduc aminte de drumul asta. Ajungem si la Cascade de mai sus de Maries si de Lacul artificial si imi dau seama ca am mai facut traseul asta. Doar ca din sens opus si doar ca eram cu cursiera pe offroad. Ce tampiti :) Trecem mai departe si ajungem la prima raspantie de drumuri, unde ne astepta un minunat dus. Nu, nu e o gluma, chiar montasera astia un dus in mijlocul drumului. Ma rog, nu era chiar in mijlocul drumului, era pe margine si nu era dus ci era o gaurica intr-o teava de apa, suficient insa pentru a ne racori:
Facem usor dreapta si continuam pe drumul nostru. Drumul e perfect, un forestier cu panta nu prea mare, o urci cu 15-20 km/h uneori si ne rugam sa tina asa drumul pana in varf.
Si intr-adevar, cu exceptia unor mici portiuni mai abrupte, drumul a fost ideal. Cu o masina normala ajungi pana la 1 km de Ypsario. A urcat inclusiv o duba Opel Vivaro de Ungaria. Cu ceva cu garda la sol mai maricica, ajungi relaxat pana in varf, fara sa fie nevoie de 4X4. Doar tupeu si cauciucuri decente. Poze nu prea am facut, ptr ca am preferat sa urcam sustinut. Ajungem pe varf pe rand, pentru ca sus urma sa facem regruparea.
Nu mi-a venit sa cred ca pe cel mai inalt varf din Thassos nu era nicio taraba cu un nene care sa imi vanda mie o cola cu 10 euro. (Asta era pragul maxim pe care mi-l setasem in cap ca il pot da pe o juma` de litru de cola). Am eu niste intelegeri de-acasa cu corpul meu si el imi spune de fiecare data de ce are nevoie. Cum pe urcare intra Snickers de numa-numa, la capatul urcarii mi-a cerut niste Cola. Nu am avut sa ii dau, dar nu s-a suparat (prea tare). Ne pozam, admiram, ne uscam si incepem coborarea. Ce fusese mai greu trecuse, aveam timp berechet, deja uitasem de chinul de dimineata.
Ne-am uitat si in jos, spre Golden Beach, insa cum nu am vazut fetele pe care le lasasem acasa pe plaja, ne-am vazut de drum mai departe:
Pai sa ii dam la vale zic. O luam usor, dam de intersectia unde ne abatusem spre varf dupa doar 5 minute (fata de 1 ora pe urcare), admiram un Unimog care aduna busteni de pe pantele padurii si plecam mai departe. Drum frumos, toate bune si frumoase.
Trecem si pe langa o cariera de marmura care parea parasita, ne miram de imensitatea blocurilor de marmura, dar si de usurinta cu care dezbracam Pamantul si mergem mai departe.
Inca o mica urcare mai avem, pe care o facem fara prea mari probleme (mai mult de orgoliu decat de putinta) si avem o prima problema cu unul din oameni, Bogdan mai exact. Acesta se cam sperie de un nor de praf aparut din senin in jurul lui si ne intreaba de la ce o fi norul de praf, daca l-am starnit noi sau daca e vreo vijelie. Noi ne uitam in stanga, ne uitam in dreapta, nici urma de praf. Doar Bogdan. Care era atat de praf (de foame ne-a recunoscut ulterior) incat vedea niste nori de praf in jurul lui. Il linistim pe om si incepem sa coboram. Coboram noi ce coboram, pana cand drumul incepe sa aiba portiuni surpate. Dar surpate destul de nasol.
Asa ca ne aruncam ochii in GPS si vedem ca drumul de fapt era un pic in dreapta. Ne uitam in dreapta, nimic. Ne mai uitam inca o data, tot nimic. Incercam sa dibuim drumul, dar acesta disparuse probabil de pe vremea dinozaurilor. Asta cica era drum:
Asa ca urcam inapoi pe drum ptr ca vedem pe Google Maps ca drumul din fata noastra (cel surpat) urma sa se intalneasca cu cel de pe GPS peste vreo 5 km.
Mai trecem de vreo 2-3 copaci cazuti pana ajungem la o raspantie de drumuri.
Cred ca o sa imi aduc aminte intersectia asta cati ani voi trai. Bogdan deja nu prea mai gandea, era cumva in transa, asa de foame ii era.
Intersectia arata cam asa:
Practic noi veneam din jos si trebuia sa facem dreapta, sa iesim in Panagia si apoi in Skala Potamis.
Asa ca facem dreapta. In dreapta insa... eroare:
Dar nu avem ce face, asa ca incepem sa pedalam, pardon, inotam printre copaci, de parca eram intr-o proba de obstacole:
Inaintam greu, pierdem 1 ora pe vreo 2-300 de metri si ajungem intr-o bucata unde chiar nu mai aveam pe unde sa mergem.
Asa ca facem cale intoarsa. Alegem drumul din dreapta, care ne scotea undeva inspre Limenas, dar deh, nu avem ce face. Asa ca o luam usor pe stanga, pana cand iar dam de copaci cazuti.
Asa ca nu ne ramane decat sa ne intoarcem inca o data in minunata intersectie, unde bajbaiam deja de vreo 2-3 ore si sa alegem drumul din fata, care parea ca urca iar si urma sa ne scoata undeva spre Rachoni. Dar mai bine mergem mai mult decat sa stam prin boscheti. Singurul lucru de care ne e frica sunt niste dealuri pe care trebuia sa le trecem si sa nu avem iar parte de copaci cazuti. Ma mai uit inca o data pe Google Maps si observ ca drumul din fata trecea printr-o zona neimpadurita. BINGO! deci nu au de unde sa cada copaci, nu? Inaintam un pic prevazatori pana cand la 2-300 de metri se deschide un drumuletz. Realizez ca e drum spre o exploatare de marmura pe care o vazusem printre copaci, deci clar daca ajungem acolo trebuie sa gasim un drum, caci marmura trebuie carata cu camionul, pe un drum.
Doar ca drumul nostru e prin padure si ne e frica de copaci cazuti ca de dracu`. Cum in fata noastra era un deal si Cristi a zis ca el nu mai urca nimic, ca noi dupa Ypsario trebuia sa avem doar coborare si el asa s-a setat, coboara un pic pe drum in recunoastere. Cei 2-3 copaci cazuti sunt taiati cu drujba, deci hai la vale! Ajungem imediat la cariera, nu inainte ca Bogdan sa ia o cazatura (probabil a vazut iar vreun nor de praf si s-a gandit sa ii faca un fratior cazand in mijlocul drumului) si de la cariera, pe un fel de autostrada forestiera (drum forestier ca in palma) care serpuia de-a lungul unui rau prin albia caruia am tot trecut, ajungem intr-un final in Limenas (capitala Insulei, locul de unde pleaca Ferry-urile).
Pentru ca nu mai aveam de gand sa urcam din nou nenorocirea de drum dintre Limenas si Panagia, chemam fetele cu masina sa ne recupereze si pana cand ajunge Iulia la noi, bagam repede cate 2 gyros, dupa ce trebuie sa indur un bucatar efectiv idiot. Primul gyros: carne, cartofi si rosii, NO KETCHUP, NO MUSTARD, NO ONION. e perfect, ma duc si la al doilea, vreau sa stau langa el, imi zice ca stie, no ketchup, no mustard, no onion si ca mi-l aduce la masa. Mi-l aduce, plin de ketchup si mustar. I-l refuz politicos, merge inapoi si imi aduce altul : plin de ceapa. Se scuza ca nu stie engleza, desi nu avea nicio legatura. in fine, culeg ceapa din el, ca era toata gramada si il mananc.
Apoi ajungem acasa dupa o tura care intr-un final a aratat asa:
https://www.strava.com/activities/328735045
( cu mentiunea ca nu am avut altitudine+ de 3000 si ceva cat e acolo ci undeva pe la 2500).
Ziua 7: Plaja prin diverse locuri de pe insula si revenire de dupa tura de bicla. Nu s-a lasat cu nimic mai mult decat zgarieturi pe picioare si bronz neuniform de tractorist.
Ziua 8: Ploua de rupe, ce bine ca mergem acasa. 12 ore din camera din Skala Potamis pana in casa in Bucuresti, cu tot cu opriri ptr terase sa mancam, alimentat benzina, toalete, Mega Image, ciorba (vaaaaai cum a intrat ciorba acra dupa toti cartofii aia prajiti - chiar ma saturasem pana peste cap)
Si-am incalecat pe-o sa (de bicicleta, bineinteles) si v-am spus povestea asa!
Mai multe poze aici si aici
Avem si filme, dar nu le-am prelucrat inca, din cauza de timp si din seria prea multe.
Dan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu