Giethoorn, mica Veneție a Olandei

Publicat de Andrei Stanciu

18 iulie 2015

De când am ajuns în Olanda am căutat să văd cât mai multe orașe, altele decât clasicul Amsterdam despre care pot spune că nu mi-a plăcut deși am fost de mai multe ori să îl vizitez, în diverse stări și ocazii.

Țara asta e frumoasă în zona ei rurală și mă bucur că nu stau într-un oraș mare, ba din contră: stau lângă cea mai mare pădure din Olanda, pădurea Veluwe (Wiki link), care îmi oferă și niște delușoare pe care pista de biciclete le traversează. Peisajul în Veluwe este unul destul de sălbatic, unde pinii sunt foarte răspândiți iar pământul este foarte nisipos.

Aici este Radio Kootwijk:

Aardhuisweg, drumul către Uddel:

Așa am ajuns să aflu de Giethoorn când unul din colegii mei mi-a spus că trebuie neapărat să văd orășelul și canalele lui. Zis și făcut, verific imediat pe RideWithGPS cum pot să ajung acolo și îmi generez ruta plecând din Apeldoorn via Zwolle. Cum ziua este lungă (vorbim de iulie), m-am decis să lungesc puțin tura ca să ajung să văd și marea, către IJsselmeer. În final, ruta mea măsura puțin peste 180 km și ajunge până în vest către Urk:

Așa că în dimineața lui 18 iulie m-am pus la drum singur pe cursiera mea, un Felt F4 2011, cu următoarea destinație: Zwolle. Cum nu cunosc deloc zona, mă încred 100% pe ceea ce îmi spun Garmin-ul că trebuie să fac pe baza traseului gpx generat de Ride With GPS. Nu de puține ori m-am trezit în mijlocul câmpului, pe pista de biciclete care se termina în realitate dar nu și pe GPS. :)

Revenind... ce e cu Giethoorn?

Giethoorn este un orășel ceva mai special. Undeva în provincia Overijssel. De ce mai special? Păi, în primul rând, pentru că este un oraș care are doar canale iar accesul cu mașina este posibil doar în anumite zone și apoi pentru că olandezii îl numesc Veneția lor. Nu am fost în Veneția așa că îi cred pe cuvânt. :)

Până în Giethoorn nu am făcut prea multe poze. Am rătăcit drumul de câteva ori pentru că nu am știut ”să citesc” drumul din teren și, cu vânt din spate, am ajuns rapid.
Imediat ce am intrat în oraș, am făcut dreapta și m-am îndreptat către un loc care părea a fi un restaurant cu ponton în spatele lui. Iar de aici a început să fie frumos:

Da, treceam chiar peste podurile alea de lemn. În SPD de șosea nu e deloc funny. :)

Rațele și oamenii trăiesc împreună:

Casele sunt îngrijite dar nu pare să mai stea cineva în ele de ceva timp. E ca un ”Muzeul Satului” mai deschis publicului:

După ce m-am delectat cu o cafea, o apă minerală și un kersencoek (tartă cu cireșe), m-am pus din nou la drum, spre vest de data asta. Până la Urk mai aveam 35 km și în afară de 2 banane pe drum și cele de mai sus, nu am mâncat altceva.
După ce am ieșit din Giethoorn, am intrat în zona de câmpuri din nou, de data asta cu vântul puternic bătând din față. Am muncit big time pentru cca 30 km, lucru ce m-a costat toată apa pe care o aveam + ce mai aveam ”în picioare”. Din fericire, am găsit un magazin mic deschis înainte de Urk - nesperat, în Olanda nu am văzut ”alimentara din colț” pe unde am umblat cu excepția Amsterdamului - de unde m-am alimentat cu tot soiul de zăhărele.

În Emmeloord am găsit un turn cu ceas foarte fain:

Din Emmeloord am continuat cu același super vânt în nas către vest și am ajuns în final în Urk. 

Farul din Urk:

Și marea:

Câțiva făceau plajă (erau 17 grade cu vânt puternic):

Nu am petrecut prea mult timp aici pentru că era deja târziu și mai aveam cam 80 km de parcurs. Din păcate, ratez intrarea pe pista de biciclete care merge exact pe faleză și decid să merg înainte fără GPS în ideea că mă voi întâlni din nou cu drumul meu. Acum aveam vânt din spate, zburam cu 40 și ceva kmph fără să mă agit prea tare, cu moralul ridicat îi dau înainte. În aproximativ 15 km ajung pe un drum care se înfundă pentru că dă într-o autostradă. F*ck. Mă opresc, dau un telefon și verific cu Google Maps unde mă aflu.
Cu albastru, unde mă aflam, cu negru unde ar fi trebuit să fiu:

Așa că am mai adăugat niște km la tura mea.
În Elburg am făcut din nou o pauză scurtă, era ora 18:00 deja. Am nimerit în timpul unui concurs de ciclism iar tot centrul orașului era închis. Zona portului mi-a plăcut cel mai mult:

De aici estimez că am mai parcurs încă 30 km până în Apeldoorn unde am încheiat tura după ora 20:00. Când am închis Garmin-ul aveam 201 km parcurși în 7h:14min:39s.
Pentru cei interesați, aici este tura mea de pe Strava: https://www.strava.com/activities/348812352 .

--
Andrei

Vacanta in Grecia (sau cantonamentul camuflat in concediu)

Daca tot nu am mai postat de ceva vreme, hai sa va povestim ce am facut in luna iunie.
Pai, am plecat ca tot romanul la mare, in Grecia, ca nu ne-au ajuns banii de Mamaia :)). Bine, nu ca tot romanul, ca ne-am luat si bicicletele cu noi. Si fiindca e greu sa ne adunam cu toata gasca, am ajuns in vreo 3 valuri in Thassos, dar am avut 5 zile in care am fost cu toti, cei care au ajuns mai devreme plecand, cum era logic, tot mai devreme decat ceilalti.

Prima Evadare 2014 - cursa de la ses care ne face sa ne simtim cat muntii

Prima Evadare. Maratonul de MTB de la ses. Locul in care orgoliile se ciocnesc intr-o inclestare comparabila poate cu etapele din marile tururi, pastrand insa proportiile. Concursul de MTB unde se folosesc strategii de sosea, locul unde de cele mai multe ori o echipa bine inchegata isi poate trimite un reprezentant ca sigur castigator. Sau dimpotriva, locul unde o vointa de fier poate sparge strategii de echipa.

Riders Club - Ziua B Padurea Cernica 12.04.2014

Dupa primele 2 concursuri de anul asta pe ploaie ma gandeam ca poate o sa avem un pic de noroc. Ei bine, nu a fost asa. Ziua B din Padurea Cernica nu a fost doar Ziua Bucuriei, ci a fost Ziua Baltilor, Ziua Broastelor si poate un pic si Ziua Bosumflatilor, pentru ca am vazut multi oameni suparati dupa acest concurs, cu mai multa sau mai putina dreptate. 

Garboavele XC 2014

Garboavele XC, un concurs la care am participat de la prima editie si care iata ca a ajuns deja la a 4-a editie. Ceea ce spune multe despre cat de bine e organizat din moment ce oamenii  vin an de an. Asa ca nu puteam rata editia 2014, mai ales ca se anuntau modificari interesante in program.

Duatlon Winter Challenge - 22 Februarie 2014

Totul a inceput cu anuntul celor de la Smart Atletic cu data in care urma sa se tina Winter Tri. Era destul de bine, pentru ca era la o saptamana dupa concediu, nu se suprapunea cu nimic. Am vazut ca au introdus si proba de duatlon si mi-am zis: Gata! E timpul sa incep sa alerg. A doua zi, dupa antrenamentul de cycling, eram deja pe banda. Primul antrenament – 1 km pe banda, sa nu ma accidentez J . 7 minute/km. Praf, dar bine.

Singura poza din concurs. Si m-am si imbracat in verde, sa le sar in ochi fotografilor..

Corporate Sports Baneasa - 06.10.2012

Am tot promis, jurat, facut legamant si blestemat, dar tot nu am putut sa scriu anul asta dupa fiecare concurs sau tura facuta. Ba nu am avut timp, ba m-a lovit inspiratia, in fine, scuze pot gasi multe.

Asa ca reiau acum aceasta indeletnicire si sper ca pana la sfarsitul anului (adica peste 10 ore) sa incerc sa rezum toata activitatea nepovestita.

Incep cu o postare din 2012, care e plina de evenimente, unele placute, altele mai putin placute, dar care privind inapoi mi-au cam schimbat viata.  

Baneasa Corporate Sports 2012, un eveniment pe echipe. Practic a fost primul concurs din ceea ce urma sa devina Riders Club