Prima Ieseala - Lacul Vulturilor si Siriu - Gura Teghii - Nehoiu (by Dan)

Pai daca tot ne-am facut echipa de pedalat, nu ar fi pacat sa nu mai si pedalam?! Zis si facut. Ne-am tot gandit noi si ne-am razgandit care pe unde mergem si dupa mai multe propuneri refuzate, am ajuns la 2 variante. O bucata din grup a luat-o pe drumul spre Mare (Ana, Vasile, Bogdan si Cristina), urmand ca altii (Bogdan, Iulia, Mihai, Elena, Dragos, Carmen, Alex Busurca, Alex Balan, Bogdanel si cu mine) sa mearga pe coclauri.

Zona aleasa: jud. Buzau, zona Siriu. Plecare: satul Crasna (situat pe soseaua Buzau-Brasov; dupa sita Siriului, imediat cum intrati in localitate, faceti stanga, peste apa, pe drumul forestier - de parca ar citi cineva blogul ca sa aiba cine sa repete tura :P )
Ziua 1: Planul era sa ajungem la Lacul Vulturilor. Pe biciclete. La o prima aproximare (deloc exacta la sfarsitul zilei) lui Bogdan i-au iesit vreo 35 de km. Pe la ora 6:30, ne infiintam in fata marelui Arc de Triumf, urcam bicicletele pe masini si hai la drum! Ajungem la Crasna (locul unde ne-am asezat tabara) in jur de 11, mai mancam ceva, ne suim in sa si ii dam bataie. Vremea frumoasa, cateva picaturi se aseaza usor pe noi, mai-mai sa ne sperie. Noi nu ne lasam speriati, ba chiar ii aratam vremii ca suntem mai smecheri ca ea si il bagam pe Alex in lupta corp la corp cu doamna ploaie: arma lui secreta - shuba de ploaie!

Iulia, Bogdanel, Alex cu arma secreta, Mihai

Ca un tanar voinic ce este, a rezolvat scurt, in 2 seturi de picureala, si gagica s-a potolit. Ne-a lasat in pace 2 zile mari si late.

Si cum pornim pe drumul satesc, bine pietruit si nivelat de camioanele ce transfura lemnul patriei, hop vedem marcajul cum paraseste drumul principal si se abate de nebun la stanga, pe un drum forestier extrem de pitoresc: panta sanatoasa, noroi si gropi.

Ce as fi putut sa imi doresc mai mult?! Sa inceapa distractia! Ne regrupam si incepem pedalarea sustinuta (pana acolo trecusera vreo 6-7 km fara sa ii simtim prea tare). Mai pedalam, mai mancam, mai bem un pic de noroi sarit cu grija de la roti, pana ajungem la Golgota!

Parca tot nu imi vine sa cred ca la coborare am zburat pe-aici. Eu si Alex Busurca.

Bogdan, Alex Balan si Elena

Din drumul forestier se face dreapta pe un drum buldozeristic, cu o panta de vreo 15% as zice. Iar ne regrupam si incepem sa o urcam. Prima bucata merge facuta pe bicla. Urmatoarele nu: push-bike de zile mari.

Si da-i si da-i, si da-i si da-i... pana dam de... zapada!
Ii tragem repede o bataie cu bulgari, Bogdan ne uimeste cu tinta lui de copchil crescut in mahalaua Marghilomanului si ne paleste pe care cum ne prinde.

Cefla? Cesafla... si noi pe-aciisha...

De aici deja urcarea merge facuta in sa, cu mici portiuni de push-bike, pana iesim in golul alpin (asa am inteles ca ii zice la zona aia unde "nici lupii nu vine, nici copacii nu mai creste". Cand pe bicla, cand pe langa, cand cu ea in carca (prin zonele unde zapada nu te lasa sa te cari cu ea alaturi) pana ajungem la rascruce de vanturi. Sau Roza Vanturilor. Sau Poarta Vanturilor.

Sau cam asa ceva, ca nu mi-a pasat prea tare. Se anuntau inca 30 de minute pana la Lacul Vulturilor. Parfum! Facusem vreo 11 km pana acolo. Era clar ca Bogdan nu avea nicio treaba cu distanta! Foarte bine, pentru ca astia 11 km ii facusem in vreo 3-4 ore si riscam sa ne apuce noaptea. Din sa urmeaza o coborare extrem de dragalasa, mai mergem vreo 2 km, deja miroase a lac, cand zbang: o mlastina ne iese in fata, cu o balta mare fix in mijlocul drumului. Bogdanel (sper sa nu se supere ca ii zic asa, dar trebuie sa il diferentiem cumva de Bogdan) imi testeaza terenul (mai bine zis fundul apei) si imi da aprobarea sa ma avant. Evident ca la fund era namol. Pe foaia mica, pinionul mare, pedalez ca un nebun pe loc. Toata lumea ma vede deja cu fundul in balta, dar am un noroc fantastic si prind un pic de aderenta fix in momentul in care ma pregateam sa inot si ajung la un smoc de iarba pe care pot sa ma sprijin.

Ceilalti au gasit o varianta ocolitoare si au trecut relaxati de apa. Ceilalti in afara de Dragos, ca doar nu era sa se lase el cu una cu doua. Se lanseaza pe urmele lasate de mine in namol si ajunge pana la... pana la fundul baltii, cu tot cu sosetele lui cele albe :)

Ciiiiiiiz!!!

Si iata-ne ajunsi pe malul lacului. Nu inainte ca Alex Busurca sa ne mai arate inca una din superputerile lui: pedalatul in stil Superman (nu, de data asta nu avea chilotii peste pantaloni) si zboara peste bicicleta pe coborarea de langa lac. Noroc ca n-avea casca si a scapat basma curata. :)

Pierdem vreo ora pe langa lac, unii isi usuca sosetele, altii isi verifica superputerile (Bogdan trage cu prastia-n lac, Mihai vrea sa sece lacul sa moara broastele de oftica, Elena face pe Bear Grylls si bea apa cu pui de broasca), mancam ceva si o luam din nou la drum. Ocolim toti mlastina si balta, trecem de zonele cu zapada, ne lasam seile in jos si ne pregatim de coboreala! Am impartit traseul in 4 bucati (de la masini in sus) Zona 1 - drumul comunal. Zona 2 - drumul forestier. Zona 3 - Urcarea mamei ma-sii si Zona 4 (inventata de mine acum) - Varful Muntelui.

Trecusem deci pe drumul de intoarcere de Varful Muntelui si ne apropiam de Urcarea mamei ma-sii, care devenise brusc Coborarea mamei ma-sii. Potrivesc Ipod-ul filmator in geanta de pe ghidon, si da-i sa zaca la vale! pe urme de tractor, sau TAF sau orice alt vehicul de 123 de tone capabil sa urce pe-acolo. Bicicleta tremura din toate incheieturile, discurile deja sunt incinse si imi pare ca bat spre rosu; in 10 minute de coborare ajungem in forestier. Ne hotaram sa facem o regrupare si ii asteptam pe cei din urma: Carmen (care era la prima iesire pe anul asta), Dragos - concubinul care nu isi lasa consoarta la greu, spre deosebire de altii ( a se citi Mihai) si Bogdan, care din motive misterioase, plecase pe la mijlocul grupului, dar nu mai ajungea. Dupa cateva minute bune las bicicleta langa o stiva de lemne si plec dupa ei, cu ideea macabra ca au incurcat drumul si s-au dus iar spre lac, unde au prins o caprioara, au facut-o pastrama si mananca fara noi. Urc vreo 5-10 minute si dau de Carmen si Dragos, care coborau alene pe langa biciclete. Imi dau vestea cea mare: Bogdan s-a intors pe drum s-o caute pe Iulia. Da, Iulia, cea care era jos si il astepta! Beton! Ii predau stafeta lui Dragos, care o ia in sus dupa Bogdan. Ii astept cu Carmen o perioada, dupa care o luam incet la vale. In drum ne iese o caprioara. Carmen: e ren! eu: ba e capra! ea: ba e cerb! eu: ba-i pastrama! scot telefonul, ii trag 2-3 poze, nu iese nimic. Ajungem jos, unde ne mai astepta doar Iulia. Deja ma luase tremuriciul (aveam doar bluza de bicicleta pe mine), asa ca le las sa se relaxeze asteptandu-si barbatii sa le salveze. Cred ca am omis momentul in care am vrut sa il depasesc pe Alex zburand peste ghidon pe o coborare destul de abrupta. Nimic notabil, cred ca am aterizat in picioare (nu l-am luat la distanta, dar am un plus la impresia artistica). Si uita asa ajung in zona 2, unde ii dau pedale, ma ajuta si panta pronuntata si ii ajung pe ceilalti aproape de masini.

Dupa ceva vreme, (buna de altfel) sosesc si intarziatii, intindem corturile, ne spalam, aprindem focul si ne punem pe fript carnati si sunculita in flacara atent intretinuta de Mihai, Alex Balan si dreptatea lui. Iulia bea o gura de vin, se chercheleste si adoarme in bratele lui Bogdan, Elenei ii e frica sa mearga singura in cort. Pana la urma sparg eu gasca si ne retragem la corturile noastre asezate cu grija, departe de cele 2 surse de pericol: 1. Focul lui Mihai 2. Sforaitul lui Mihai. :) Cu ocazia focului am aflat si motivul pentru care se intorsese Bogdan dupa Iulia. Plecat inaintea ei, a ratacit drumul. Iulia a mers pe drumul cel bun, l-a depasit si cand Bogdan a iesit in drumul cel bun, logic ca toata lumea era in fata. Inclusiv Iulia. Dupa ce sunt martor fara voie la demonstratia superputerii numarul 4 a lui Alex Busurca - inchiderea fermoarului de la sacul de dormit in 10 minute, adorm acompaniat de oftatul lui (asa isi reface el super puterile, cand nu e nimic de mancare in preajma: oftand).
Adormim intr-un final, urmand sa ne trezim la 7 (dupa cum propusese, votase si acceptase doar Bogdan), nu inainte de a face un pariu cu Alex ca la 9 tot acolo o sa fim. Am pariat amandoi impotriva luì Bogdan, in lipsa, el fiind in cort cu soata si savurand aproape implinirea a 2 ani de caznicie.

Ziua 2: Trebuia sa ajungem pe Varful Penteleu, dar inainte cu o seara toata lumea hotarase ca tura din ziua respectiva a fost cam grea, cu mult push-bike si sa facem ceva mai lejer. Asa ca vedem pe harta niste drumuri forestiere numa` bune de calarit si ramane batut in cuie: Varlaam sa fie! :)

Ne trezim la 8, ne strangem pana la 9, mancam pana la 10 si plecam cu tot calabalacul. Directia: Barajul Siriu. Inainte sa plecam, trecem pe la chioscul din sat, de unde mai luam cate ceva de-ale gurii (ultima sticla de apa plata, ultima ciocolata neagra, prima ciocolata cu crema, o punga de prune uscate, banane, pepeni, struguri, fete frumoase, mici... comedii, etc).

Ajungem in Siriu, unde abandonam drumul central si facem stanga catre Cabana 14 Scaune. Lasam masinile, ne echipam si pe sei! Dupa 4 km ajungem la Cabana 14 Scaune (ne ies toate la numaratoare) nu bem cafea, nici cappuccino, ca nu era nimeni pe-acolo si urcam in continuare. Si urcam, si urcam, mai mancam, mai urcam, mai mancam, mai urcam (fara Carmen, care se intoarce la masini, vizibil marcata de saua naravasa a calului proaspat scos din grajd), pana ajungem in varf. S-a mers destul de bine, ajungem repede (2 ore) si incepem sa ne gandim la minunata coborare. Facem o poza de grup ne suim din nou pe biciclete pana ajungem la o rascruce de drumuri: in stanga Varlaam 26 de km, in dreapta Varlaam 19 km. De obicei pe la munte, ce e mai scurt e mai dificil, deci pe-aici e de noi! :) si o luam pe scurtatura. Mai un bolovan cazut in mijlocul drumului, mai niste crengi de brad peste o balta, in 10 minute iesim din nou in drumul mare. Am scurtat 7 km de drum pe care cu siguranta am fi avut si urcari (bleahhhhh...).

Si incepem sa gonim cu viteza luminii, urmam firul apei, mai urcam un pic, mai coboraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam mai muuuuuuuuuuuuuult. Impreuna cu Alex evadam din pluton si zburam pe drumul forestier: viteza maxima undeva pe la 52 km/h, viteza de croaziera 30-35km/h. Ajungem in Varlaam, de unde eu o iau inainte, cu speranta de a mai prinde acasa in Furtunesti o fosta colega de liceu, pe care nu o mai vazusem de vreo 2-3 ani. Alex ramane sa astepte grupul. In Furtunesti ajung Dragos si Mihai (care mergeau spre masini, urmand ca noi sa o luam in sens invers, la vale, spre Buzau). Ajunge si Bogdan, trece ca vantul. Eu schimb cateva vorbe cu colega, ea o ia spre Iasi, eu spre Buzau. Ajung la intersectia cu DN-ul, si ma gandesc sa o iau la sanatoasa spre Buzau, cu gand sa ajung pana in oras, in timp ce urca baietii la masini. Ma dezarmeaza o tanti care imi zice ca sunt 70 de km pana acolo, asa ca ii astept pe baieti la rascruce. Nu trec mai mult de 20 de minute, ca apar: unii cu masinile, altii cu bicicletele. Urcarea pana la masini s-a dovedit mai scurta decat ne asteptam (vreo 8 km) si nu chiar atat de urcare. Hop in masini -> directia Buzau, la restaurantul Luceafarul. Saracii parinti ai lui Bogdan, iar s-au trezit cu casa plina de flamanzi dar ne-au indestulat pe toti cu mancare pe alese! Megafail conform dreptatii.
Alimentam bine, iar pe la 9 si ceva o pornim spre Bucuresti, unde ne asteapta dusul cald, patul moale si nerabdarea de a descarca pozele si filmuletele.


Tura 1: Crasna - Lacul Vulturilor - Crasna (distanta pacursa - aproximativ 25 km, diferenta de nivel 900 m, track aproximativ aici:

Tura 2: Siriu - Cabana 14 Scaune - Varlaam - Gura Teghii - Nehoiu (distanta pacursa - aproximativ 53 km (baietii au mai facut vreo 8 pana la masini), diferenta de nivel 630 (posibila eroare, nefiind drumul pe harta, am trasat tura aproximativa, de aici si diferenta de km, track aproximativ aici

Participanti: Bogdan, Iulia, Mihai, Elena, Dan (eu), Alex Busurca, Alex Balan, Dragos, Carmen, Bogdanel

Zona: Muntii Siriului, Valea Buzaului, Crasna, Gura Teghii, Varlaam.

Cu ce am ramas din excursia asta:
1. Superputerile lui Alex Busurca.
2. Dreptatea lui Alex Balan.
3. Trebuie sa ne cumparam neaparat un deal (pentru Iulia) si fara niciun ban cu ajutorul legii de la tatal lui Busu.
4. Pe el sa facem o pensiune cu fonduri europene.
5. Pensiunea sa aiba multe flori la balcoane (pentru mine).
6. In spatele pensiunii sa fie o padure cu ceva uscaciuni (pentru Mihai, sa faca focul).
7. Cand Bogdan rataceste drumul cel drept, el se intoarce mereu la Iulia si ea il va astepta.
8. Bogdanel nu ne-a renegat si a zis ca mai vine cu noi.
9. Bicicleta lui Carmen nu e buna.
10. Dragos a descoperit unde se mananca cel mai bine in Buzau : la parintii lui Bogdan. 

Poze urmeaza sa inserez prin text, dar alta data, ca acum nu le am pe toate. :-)
Asta la vista,

Dan