De cativa ani citesc cu admiratie blogul Hoinarilor si pe cel al Gianinalinilor. Stilul spumos, presarat cu autoironii, al hoinarului, dar mai ales determinarea si perseverenta care razbat din povestile lor m-au facut sa cred ca orice e posibil daca vrei suficient de mult. Dar tot din povestile lor am aflat ca realizarile deosebite cer eforturi deosebite. Si aici se cam rupe filmul in ceea ce ma priveste...
Fiecare postare referitoare la un concurs imi aprinde o dorinta nestavilita de a ma inscrie la primul maraton din calendarul competitional. Daca as reusi sa conserv si sa canalizez energia provocata de acest sentiment, as muta muntii din loc; ce sa mai vorbesc de un amarat de maraton!