Jet Power Team: Cu bicla pe cel mai inalt drum forestier din tara

Sus pe dealul dintre vie...

Si iata ca dupa un concediu prelungit si o lunga perioada de pedalat ma reapuc de povestit si aici traseele si drumurile pe care le-am mai facut.

Sa incepem cu inceputul. Pentru ca luna iulie si luna august erau pline de evenimente ciclistice si artistice, m-am hotarat sa imi fac un calendar printat, in care sa trec toate locurile/lucrurile/spectacolele :) la care vreau sa particip.

Zis si facut, l-am facut, l-am completat si apoi l-am anulat, din lipsa de cvorum. Sau de fonduri.
De fapt, recunosc, motivul anularilor a fost ca au aparut unele propuneri mult mai bune.
Anularea 1: Surmont Azuga. L-am anulat din cauza tarifului pe care l-am considerat ca fiind foarte mare si a propunerii lui Dragos, mai mult decat atragatoare:

Parcurgerea celui mai inalt drum forestier de la noi din tara. Citisem pe blogul lui Horatiu Campian cateva informatii despre traseu si m-a prins imediat.

Bicla si norisori. Singurele lucruri cu care mai vorbesti pe munte...

Asa ca inarmati cu o hotarare maxima, am plecat la drum: Eu, Dragos si Ali.
Trebuia sa plecam dimineata devreme, la ora 6, asa ca pe la 7 ne-am intalnit, ca sa ne strangem la 7:30 si pe la 8 am plecat.

Am mers cu masina pe traseul Bucuresti - Pitesti - Campulung, pana la barajul de la Rausor (localitatea Leresti).

Lacul Rausor

Alimentare, logic, la Kauflandul de la Campulung. Nu e gratar la Kaufland, oricat s-ar chinui unii si altii...

Lacul si barajul de la Rausor in vale. De acolo plecasem in urma cu cateva (zeci de) minute

Aici am lasat masina si am inceput sa urcam pe forestierul de pe marginea lacului. Aici ne-am intalnit cu Straf si cu gasca lui de prieteni, sositi cu dubita "Ture cu bicicleta" pe care o zarisem pe drum mai devreme. Ei au incercat sa inconjoare lacul, dar nu prea le iesit, ptr ca pe partea cealalta nu prea e drum, asa ca acum faceau cale intoarsa. Totusi ne avertizeaza ca pe traseul nostru, la final, spre cabana Voina, drumul este foarte prost si e posibil sa ne puna in dificultate. Ce putea sa fie atat de nasol?!?!
Asa ca ii dam bataie inainte, cu glume, cu voie buna si cu alte picanterii marca dixtractie si aventura la malul marii.

In momentul in care am parasit masina, roata mea spate cu gaura facuta la Duatlonul de la Rasnov a inceput sa-si dea aere si sa scuipe. Scuipa zeama antigaura pe care o bagasem in ea ptr a preintampina eventuale pene. Am intors-o repede cu gaura in jos si dupa ce a curs destul lichid, gaura s-a astupat. I-am mai dat cateva pompe sa refac presiunea si dusi am fost.

Numai ca pe traseu, probabil din pricina pietrisului de pe drum, am inceput sa aud iar fasaieli si cum nu era nimeni in jurul meu, erau clar de la mine. Stomacul era linistit, asa ca era cu siguranta roata. Ma opresc, ii mai bag vreo 84 de pompe si o iau iar usurel. Mai mergem noi ce mai mergem si iar incepe sa se auda fas-fas-ul ala stresant. Ma hotarasc sa pun camera si sa merg fara griji. Scot camera din borseta, dau sa o umflu un pic sa imi fie mai usor sa o potrivesc sub cauciuc, dar observ ca peticul pus pe camera (cine stie cand l-oi fi peticit) era rascopt si fasaia minunat. Noroc ca il rugasem pe Dragos la masina sa ia o camera in plus si pentru mine, in momentul in care am vazut ca imi fasaie spatele :)

Pun repede camera la adapostul unui copac, caci incepuse sa picure (a fost singurul moment de ploaie in toata ziua, desi toate prognozele ne vedeau inecati in bolboci).

Oups...eroare...

Si pedalam prin padure, pana iesim in golul alpin. Frumos tare traseul, ciclabil 100%. De fapt, la un moment dat ne-am abatut un pic de la drum si am vrut sa taiem niste serpentine si nu ne-a iesit treaba, asa ca am luat biclele la impins.

Aici in loc sa tinem drumul spre dreapta, ne-am facut noi mari vitezi si am luat-o inainte... ne-am luat-o!

Dar daca nu te abati de la drum, nu ai voie sa te dai jos de pe bicla.

Greu, dar nu imposibil

Super priveliste

ce-i mai place la inaltime...

Scoate limba, scoate limbaaaaa

I love my bike! In plin proces de iubire ...

say cheeeeeseeeeee! :)

Pauzele mici si dese...

Pe drum doar ciobani si motociclisti padionati de enduro. Observam urme proaspete de ploaie si un cioban ne zica ca doar ce s-a oprit ploaia de vreo ora.

Unde dreaq va duceti bah zanaticilor? nu sunteti sanatosi la cap...

Era proberbul ala: Cine se scoala de dimineata, cade singur in ea. Uite ca uneori e bine sa nu te scoli de dimineata, caci riscam sa cadem singuri in ea. In ploie, bineinteles.

Ne mai oprim din cand in cand, mai facem cate-o poza, mai mancam cate-un batonas, mai o gura de apa (pana cand am terminat-o si nu am mai avut ce bea). Cand mai aveam vreo cativa km buni de mers pana in varf, am ramas fara apa, asa ca ne-am hotarat ca pe pantele mai abrupte sa ne economisim energia si sa nu fortam pe biciclete, mergand pe langa ele. Dar repet, tot traseul se putea face pe bicla.

Usurel mai baieti, doar nu ne grabim nicaieri...

sunt okei baaaah

Ajungem in varf, trantim cateva poze, mai intrebam pe unul altul de ceva surse de apa si apoi ii dam usurel (not) la vale, nu inainte de a admira ditamai momaile de pe marginea drumului.

o mamaie langa alta momaie

Si coboram noi frumusel pe drumul forestier cu viteze ametitoare,

O mica coborare

pana drumul se termina si dam de-o vale incredibila. Cred ca panta era de 30% lejer. Toti ma stiu de coborator neinfricat. Ei bine, aici, prima bucatica am facut-o pe langa bicla. Combinatia: ditamai panta + pietroaie mari m-au facut sa imi menajez bicla. Vazand ca as putea alege trase prin care sa ocolesc pietrele, am incalecat pe bicla, si cu fundul lipit de roata din spate am reusit sa cobor pana la drumul de TAF ce venea dinspre dreapta.

In stanga in poza, in dreapta conform traseului nostru, la 50 de metri este un izvor rece si bun. Sus, e dealul pe care mi-am propus sa-l cobor integral pe bicla tura viitoare.

Aflasem ca daca te abati un pic in dreapta dai de-un izvor. Am lasat bicla in drum sa o vada si baietii si m-am dus spre izvorul minunat. Am baut vreo 2 litri de apa, am umplut bidoanele si am luat-o iar din loc. Mai intrebam la o stana daca ala e drumul – ala era si coboram pe un drum din ce in ce mai periculos.
Ultima bucata de coborare, pana la Cabana Voina, are vreo 4 km si vreo 700 de metri de diferenta de nivel de coborat. Sau cel putin asa tin eu minte J

Drumul e execrabil. Pe langa faptul ca panta e foaaaaaarte mare, drumul e folosit doar ptr coborarea bustenilor din munte. Deci tot ce e pe drum e mutat de fiecare data cand mai coboara vreun bustean la vale. Deci instabil in definitia cea mai pura a cuvantului. Aici Ali a si cazut. L-am prins pe banda :D Din pacate nu a fost foarte spectaculoasa cazatura, dar din fericire s-a lasat fara urmari grave.

Ali stie sa zboare :)

Apoi a urmat drumul prin padure, la fel de nasoala coborarea. O iau inainte, calare pe bicla, baietii raman un pic in spate, prefera sa mearga pe langa ele. La un moment dat ma decid sa-i astept. Si-i astept, si-i astept... si ei nu mai vin. Incep sa ma ingrijorez. Cred ca am asteptat vreo 20 de minute, pana cand au inceput sa ma manance tantarii. Stiam ca mai era putin de mers pana la cabana, asa ca ma hotarasc sa o iau inainte si sa ii astept la cabana si in cazul in care nu vin, sa ma intorc dupa ei pe jos. Merg un pic si dau de Ali. Cum ajunsese inaintea mea, nici eu nici el nu ne-am prins. Spunea ca Dragos e in spatele lui. Nu, nu era ca de acolo veneam eu. Mergem impreuna pe drumul rupt prin padure, pana dam in rau. Si aici incepem sa facem slalom printre obstacole, pana iesim in drumul asfaltat. Incercam sa il sunam pe Dragos. Nu aveam semnal. Ne hotaram sa mergem spre cabana, unde ne intalnim cu Dragos. Pe unde coborase, numai el stie! Cert e ca eu am plecat primul, dupa mine Ali si apoi Dragos. Si primul a ajuns Dragos, apoi Ali, apoi eu. Deci e clar ca la un moment dat au fost 3 variante de drum, fiecare dintre noi a luat-o pe alta si asa ne-am depasit si inversat ordinea.

deci cum?!?!

coborare de dai in benga

Serpentine periculoase

Bagam repede o ciorba, plus o pastrama eu si bulzuri baietii, udate de niste lemoane :)

Beks Lemon cu lamaie. Cine stie, cunoaste...

Eram hotarati sa ne intoarcem la masina si sa ne punem cortul pe langa barajul de la Rausor. Dar asa, de florile marului, zic sa intreb cat e cazarea la cabana. Chelnerul imi zice ca e 90 de lei camera dubla, dar intreaba sa vada daca putem sta toti 3 intr-o camera si cat ne-ar costa. Rezultatul a fost mai mult decat multumitor, 60 de lei camera ptr toti 3, dar baia era comuna.
Mai cautam vreo 5 minute semnal, dar nu gasim, asa ca ne-am intors rapid pana la masina, exersand mersul la trena cu Dragos, am urcat biclele pe masina si ne-am intors la cabana.

Uite-aici domnu, la punctul asta alb pe trotuar, e semnal la Oringi. A facut o doamna semn unde a gasit semnalul...

Pfua, ce puteai sa iti doresti mai mult decat un pat si un dus fierbinte totul la 20 de lei de om. Si fiindca am fost dragut cu chelnerul, acesta mi-a aratat ca usa de la un duplex era deschisa (2 camere cu o baie intre ele) si mi-a zis ca daca nu curge apa calda la baia comuna, putem merge acolo la dus, dar repede, ca e rezervata si sa nu vina rezervatorii. Logic ca nu prea am incercat apa din baia comuna, ptr ca sigur nu ar fi curs apa calda. Diferenta de la baia comuna la baia de la camere era ca de la un camin de nefamilisti la un hotel de 2-3 stele. Am avut si noi grija sa nu lasam urme si nici apa prin baie, am multumit mult si ne-am bagat la somn. Bineinteles, dupa ce am lins cate-o bere cu lamaie tinuta la rece in lada frigorifica.

Cazare la 20 de lei. Lucs

A doua zi am mai facut vreo 2 trasee mici, de revenire pe langa Voina, una spre Cabana Cuca (urcat in 40 de minute si coborat in 7)

Relaxeishan

Cabana Cuca

Sculpturi in curtea cabanei Cuca

Laboratorul de Psihologie

Plus inca o tura spre Cabana numaistiucum (de la Voina, daca conitnui drumul, spre dreapta e Cuca si spre stanga e dumul spre cabana asta, pe care jur ca nu mai stiu cum o cheama), pe care am gasit-o in ruine, gata gata sa se darame.

Cabana in paragina

Pacat de tot ce avem in tara asta, ca tare nu stim sa le ingrijim si sa le pretuim. Am trecut de cabana si am mers pana cand drumul trecea printr-o mare apa. L-am lasat pe Dragos sa o treaca, dupa care l-am anuntat ca eu ma intorc inapoi :)

aaaa...Dragos...eu ma intorc :)

P.S. Drumul din Campulung pana la Cabana Voina (vreo 20 de km daca nu ma insel) este perfect, proaspat asfaltat si merge ptr cursiera. Asta asa, pentru momentele in care o sa ramanem fara planuri ptr weekend.

Si logic ca daca am trecut prin Campulung am oprit la Iepurasul, cea mai tare cofetarie din toate excursiile prin care am fost.