Jet Power Team: Potcoava Bucegilor - cea mai frumoasa si completa tura de MTB de pana acum

Pana acum, credeam ca am facut ture de MTB. Ei bine, tura asta mi-a dat peste cap lumea. Mi-a aratat ce inseamna o tura de MTB adevarata, ce inseamna sa nu simti deloc oboseala, desi urci cu bicicleta la Omu, care are si el 2500 si-un pic si ce inseamna sa fii doar tu si natura. De departe cea mai frumoasa si completa tura de MTB pe care am facut-o pana acum.

Toti il stiu pe Bogdan ca nu e un coborator inascut. Si ca nu prea sunt concursuri la care sa nu isi mai ia cate o tranta. Asa ca s-a cumintit. Nu mai merge la concursuri. Dar cand a auzit ca e un concurs doar de urcat, a zis ca ala e de el J Omu` urca bine, dar degeaba, daca ii e frica sa coboare. Bine, avand in vedere ca acasa il asteapta familia si la talentul lui, il inteleg ca ii e frica. Sper sa nu cenzureze ce scriu eu aici J

Asa ca s-a inscris la concursul care urca pana pe Omu. Dar s-a inscris la tura 2, cea care urca din Sinaia pana pe Furnica. Mihai si Andrei au vrut sa se inscrie si ei, dar Mihai nu a mai venit deloc, in timp ce lui Andrei i-a suras mai mult tura propusa de mine. Eu nu ma inscriu din principiu la concursurile lui RS. Nu am fost niciodata la concursuri organizate de el, dar din ce am vazut si am auzit, mi-a fost de-ajuns. Asa ca eu imi pun in gand doar sa ajung la Omu. Cum, necum, la Omu sa fie.

Andrei mi-a imbratisat ideea din prima. M-am mai interesat eu pe ici pe colo si am descoperit o tura cel putin interesanta: Potcoava Bucegilor. Suna bine. In principiu, se merge pe creasta, intre Saua Dichiu – Piatra Arsa – Babele – Omu – Batrana – Strunga – Padina – Bolboci –Dichiu. Doar ca Andrei a facut toata tura cu plecare din Busteni, iar eu de la Piatra Arsa. Andrei a plecat de dimineata cu Bogdan, l-a lasat pe el in Sinaia la concurs, dupa care a pornit sa pedaleze spre Dichiu, unde urma sa facem jonctiunea. A ales sa pedaleze ptr a-i ceda locul in masina fratiorului care e tare dornic de pedalat si era pacat sa nu se bucure de o plimbare pe platoul Bucegilor. Plus ca era compania perfecta pentru Iulia, care era la prima tura de bicla dupa ce a nascut.

Asa ca pornim in masina: Eu, Iulia (+Matei la purtator), Alex si Irina si cu Victoras, fratele mai mic al lui Andrei (Mugli cel mic cum ar veni :) . Alex si Irina urmau sa se plimbe pe jos pe platou, dar la Sinaia s-au razgandit si ne-au abandonat, asa ca Andrei a urcat de nebun pana in Dichiu si noi am mers doar 3 oameni (si-un sfert) in masina.

La Piatra Arsa debarcam, il culegem si pe Andrei care ne prinde din urma, hranim Mateiasul, ne mai sucim, ne mai invartim, Bogdan nu da niciun semn, asa ca o tai impreuna cu Andrei spre Babele.

Drumul Piatra Arsa – Babele se face relativ usor, 20 de minute maxim. Nici nu mai urcam pana la Cabana, ii dam direct spre Omu. Pe drum incep sa ne depaseasca concurentii de la tura lunga a concursului. Horatiu Campian ne depaseste si ne zice ca e pe locul 8.

Daca stiam ca o sa prindem concursul, chiar ca nu mai zaboveam atat la Piatra Arsa. Nu de alta, dar tare as fi vrut sa-i vad pe fratii Manea sau pe Basso cum abordeaza ei urcarile alea care-ti taie rasuflarea. Intre Babele si Omu, traseul nu e prea greu. Se face si pushbike, dar nu scoate untul din dine.

La Cerdac, organizatorii concursului ne primesc ca pe niste eroi, dar dupa ce le spunem ca nu suntem parte a concursului nici ca ne mai baga in seama.J Concursul era pe sus, pe traseul de iarna, noi o luam pe jos, pe cel de vara, sa mai diversificam si sa nu ii incurcam pe concurenti. Drumul frumos, vreo 2-3 locuri unde ne-am dat jos de pe bicle, dar merge facuta aproape toata curba de nivel in pedale.

Cand ajungem in locul de jonctiune al traseelor, deja incep sa apara concurentii care coboara de la Omu. Printre ei, un concurent strain, care e cu o bicla Altrix, sau Matrix, schimbator Acera si V-brake-uri. De fapt, e normal, ca el nu a concurat cu bicla aia pe coborari, ci doar pe urcari. La coborare merge pe langa ea frumos. Il salutam, schimbam 2-3 vorbe si mergem mai departe.

Si ajungem la Omu, mult mai repede fata de asteptarile mele. Acolo, nebunie mare. Punctul principal de intersectie al maratonului 7500 (se ajunge de vreo 3-4 ori daca nu ma insel la Omu, din toate partile. Plus baietii cu bicicletele care au cam terminat de sosit. Nebunie mare.

Mai intrebam in stanga si in dreapta, pana la urma tot Horatiu ne zice care ar fi traseul de urmat pentru a ajunge unde voiam noi sa ajungem. Noroc cu el si cu harta. Asa ca ii dam bataie, pe o poteca ce parea ca duce nicaieri. La inceput spre nicaieri, apoi spre un varf de stanca, apoi spre o vale abrupta de aveai nevoie de ham ptr ea. Numai ca draga noastra carare ocolea motul cu pricina.

Pot sa spun ca abia aici a inceput traseul nostru. Cei de la Omu (am aflat mai tarziu asta) s-au speriat vazandu-ne ca plecam fix in directia opusa coborarii spre Sinaia. Cica au urlat un pic dupa noi, dar noi dusi am fost! J

Si au urmat coborari dementiale, in viteza, coborari lente, sa le cobori sa te uiti pe pereti, ca parca era o camera tapetata cu walpapere. Jnepenii erau cat noi, cararea era mica, firava, ne-am cam zgariat. Si ne-am carat biclele deasupra capului. Dar demential traseul.

Pe drum ne-am intalnit si am schimbat cateva vorbe cu oameni porniti la picior pe munte, un tata si fiica lui, un el si o ea pusi pe fapte mari si inca vreo 2-3 gura casca.

Am ajuns relativ usor relativ la refugiul Batrana, un refugiu nou, pe care il ochisem cu vreo 3-4 munti mai in spate.

Desi a fost tapetat cu polistiren (sa tina temperatura inauntru), polistirenul a cam disparut, dar chiar si asa, refugiul este unul minunat si daca nu mai ai suficienta putere sa ajungi pana la capat, poti inopta in conditii de siguranta si confort in el.

O bere ceva?

Apoi am urmat in continuare traseul de creasta, dupa care a urmat coborarea catre Saua Strunga. De aici drumul s-a mai stricat un pic, dar a mers facut in continuare pe bicla, cu putina atentie.

Ne-am intalnit si cu Nea` Vlad (in curtea caruia tragem mai mereu cand suntem prin zona Plaiu Foii), care in ciuda varstei, nu uita de bucuriile vietii si mai iese la cate-o tura de 10-12 ore :)

Pe coborarea de pana in Cabana Padina, ne-am tot intalnit cu echipele de la 7500, care probabil se pregateau de finish. Nu am cedat rugamintilor concurentilor si am ramas noi cu bicicletele, lasandu-i pe ei la pas.

Pauza de mancare la Cabana Padina. Desi ne asteptam sa fie nebunie, era destul de liber, am gasit repede o masa libera. La Cabana Padina, ca de obicei: mancare gustoasa si bautura ieftina :) Am lins cate-o ciorba si niste friptura cu garnitura + o bere ca sa refacem rezervele de lichide din corp, am mai pierdut putina vreme si am luat-o usor pe firul apei in jos, spre Bolboci. Am ajuns langa lac relativ repede, ca vorba aia, eram bine hraniti acum si nu mai aveam timp de pierdut.

Repede 2-3 poze pe marginea lacului, apoi da-i bataie la vale, ca doar coboram sub baraj.

Am ajutat un cuplu de polonezi care cu masina fiind, nu mai gaseau drumul spre Sinaia. Le-am zis eu ce si cum, dar i-am convins sa dea o tura si pana la Bolboci, ca e pacat de culoarea aia albastra a lacului sa o rateze.

Apoi usurel-usurel am continuat si noi spre Dichiu. Am ajuns aici...sosea. Lux. Parfum...si o coborare dementiala pana in Sinaia.

Aici am ajuns fix in momentul premierii de la concursul de care va ziceam mai sus, unde Bogdan s-a clasat pe un (ne)meritat loc 1. Glumesc, il merita cu prisosinta, urca bine omul, dar pacat ca nu coboara la fel de bine. Si pana la urma e bine asa, ca suntem doar noi ceilalti nebuni, ca vorba aia, omu` are un flacau de crescut si de antrenat.

Dupa festivitatea de premiere s-a lasat cu o pizza (sa ne revenim dupa efort, bineinteles), apoi somn de voie, in Stanciu Mansion, o pensiune la care tragem cu fiecare ocazie cand suntem la Busteni. :)