miercuri, 26 februarie 2014

Duatlon Winter Challenge - 22 Februarie 2014

Totul a inceput cu anuntul celor de la Smart Atletic cu data in care urma sa se tina Winter Tri. Era destul de bine, pentru ca era la o saptamana dupa concediu, nu se suprapunea cu nimic. Am vazut ca au introdus si proba de duatlon si mi-am zis: Gata! E timpul sa incep sa alerg. A doua zi, dupa antrenamentul de cycling, eram deja pe banda. Primul antrenament – 1 km pe banda, sa nu ma accidentez J . 7 minute/km. Praf, dar bine.
Singura poza din concurs. Si m-am si imbracat in verde, sa le sar in ochi fotografilor..


A doua zi au inceput inscrierile, in jur de ora 8. La 9 cand am ajuns la birou, toate locurile de la Duatlon Individual erau deja date. Asa ca pun mana pe telefon si il sun pe Vasile (aka Cosmin). Stramba un pic din nas, dar accepta sa facem echipa la stafeta. Fac repede inscrierea (sa fiu sigur ca avem locul asigurat) si ma bucur ca nu trebuie sa ma mai antrenez la alergare. Dupa ce se termina inscrierile, Vasile ma informeaza ca avem sanse la podium si sa fac bine sa ma antrenez. Erau 2 baieti buni la alergare si 1 la ciclism. Deci chiar aveam sanse si mai aveam 1 luna sa ne punem pe picioare. Doar ca o accidentare la umar ma loveste in moalele capului (culmea, nu?) si ma impiedica sa ma antrenez cum trebuie. Deci din luna aia 3 saptamani stau pe bara si o saptamana in concediu J Cu o saptamana inainte de concurs reiau antrenamentele, sunt motivat si reusesc sa leg vreo 3 antrenamente destul de intense. Ma simt destul de bine. Doar ca … brusc, pe lista de concurs mai apar cateva echipe, printre care si Bogdan cu Catalin, colegii nostril de echipa, care se bucura de Mercur retrograd si se inscriu si ei. Pe langa ei, apare si Marian Frunzeanu, in echipa cu o fata despre care nu stiam prea multe. Si uite-asa sansele noastre devin un pic mai mici.
Planurile noastre, cel putin ale mele sunt dupa cum urmeaza:

Competitie 1: Bogdan si Catalin: lipsit de forma cum sunt, Bogdan o sa imi dea 1-2 minute, deci scopul e ca Vasile sa ii dea 3 minute lui Catalin – i-am batut
Competitie 2: Marian si Loredana: Marian imi da mie probabil vreo 5 minute, dar Vasile poate sa ii dea 6 minute Loredanei – i-am batut si pe-astia.
Competitie 3: Athletic Cardio: Aici e mai complicat, cred ca o sa fie un om la primele 2 probe si altul la ultima alergare. Oricum, ii iau eu 30 de secunde la bicla si i-am facut si pe astia.
Competitie 4: Athletic Tigers: aici ar trebui sa fim un pic mai buni decat ei pe toate probele daca nu s-a schimbat ceva de anul trecut. Inca o victima sigura.

Astea erau cele mai frumoase ganduri pe care le aveam. In realitate stiam ca va fi o lupta pe viata si pe moarte. Si chiar asa a fost. Toata tura mea de bicla am alergat cu frica sa nu ma prinda Frunzeanu. Sau daca ma prinde, sa ma prinda pe finalul turei a doua de bicla. Daca lua prea mult avans, mi-era frica de cum va aborda Vasile cursa. Mi-era frica sa nu accelereze prea tare cu intentia de a o ajunge pe partenera lui Marian si sa se intample vreo nefacuta.

Si iata ca se da startul. Vasile, Catalin, Mihai (triathlon individual) si Cristina (in echipa cu Iulia tot la duatlon) iau startul destul de in spate. Ma enervez si ma gandesc ca o sa-l cert pe Vasile ca nu s-a dus mai in fata. Dar stie el mai bine ce-i poate pielea asa ca il iert de data asta. 
Start! 
singurul care a avut curaj sa concureze doar in echipamentul oficial de vara! Bravo Mihai
Probabil si-ar fi dorit sa fi aflat cu mai mult de 3 zile inainte de concurs ca va participa :)

Aveam 20-25 de minute la dispozitie sa ma incalzesc si sa ma pregatesc de schimbul de stafeta. Asa ca impreuna cu Iulia si Bogdan mergem in zona destinata schimbului stafetei pentru duatlon si incepem sa ne incalzim pe loc – nu aveai voie sa parasesti tarcul cu bicicleta, decat daca aveai numarul de concurs al alergatorului, care, culmea, era prin padure, in concurs.

La sala, inainte de fiecare ora de cycling (a se citi uneori, cand am oameni noi care nu stiu povestea), le explic participantilor cat de importanta e incalzirea. Pana acum, cred ca nu a existat niciun concurs la care sa nu injur ca nu m-am incalzit bine. Acum, cand chiar am sanse mari la un loc bun si am si timp si chef de incalzire, nu am cum.
Asa ca bag stretching si miscari pe loc. Incerc sa ma urc si pe bicla, dar nu reusesc sa dau decat un tur al tarcurilor ptr biciclete – cam 25 de metri (dupa cum vedeti in filmulet).

Ne uitam la ceas – 20 de minute de la start. Incep sa soseasca unii concurenti (stafete triathlon, triathlon individual care luasera startul la 11:45, odata cu duatlonul). Daniel Sardan, unul din baietii de la SmartAthletic si inca vreo 2 pe care nu ii cunosc. Apare langa noi si alergatorul de la Athletic Cardio – Catalin Tamas. Doar ca el va face si bicla, deci urmeaza sa se schimbe. Hop si Vasile, imediat in spatele lui. Reusim sa facem schimbul de stafeta rapid cu ajutorul Iuliei (desi mie mi s-a parut ca a durat o vesnicie, pe filmulet dureaza cateva secunde) si plec teoretic primul de la stafetele de duatlon. Deci trebuie doar sa mentin si sa sporesc avantajul.

Singurul semn de intrebare este daca cei de la Athletic Tigers nu cumva sunt inaintea mea. Nu stiam cum arata niciunul dintre ei J (aici inventez regula nr 1 in sport : cunoaste-ti adversarul si vezi cum arata de la spate, in caz ca te depaseste).

Stiu ca la triathlon nu ai voie sa mergi la plasa, dar ma gandesc ca daca suntem la categorii diferite, am voie. Asa ca imi aleg sa ma asez in spatele lui... Alex Ciocan J Asta venise cu bicla de sosea, asa ca am reusit sa stau in spatele lui cam ... 5 secunde. Nu ca as fi putut sa ma tin dupa el, dar nici apa murdara aruncata de roata lui in gura mea nu avea un gust prea bun.

Asa ca incep sa pedalez cu o cadenta ridicata, sa ma incalzesc. Nu sunt un om al curselor scurte, ma incalzesc de obicei dupa primii 5 km. Dar aici 5 km inseamna aproape jumatate de cursa, deci trebuie sa o fac ca la carte. Logic ca fortez prea tare si dupa 3-4 km (estimativ, ca nu am luat cu mine nici GPS, nici ciclocomputer, nici nimic) a inceput sa bata la usa durerea de ficat. O gura de apa, poate il linistesc. Ciuciu. Asa ca sunt nevoit sa o las mai moale, sa imi revin. Dau intr-o linie dreapta, cu asfalt ca  in palma. Aici mi-e dor de cursiera. Iau o pozitie aerodinamica si incerc sa accelerez. Nu am sansa. Termin prima bucla de bicla. Singurii care m-au depasit au fost 2 concurenti de la Triathlon (i-am recunoscut dupa costumul de inot pe care il aveau pe ei). Deci nici urma de Marian. Si nici de Bogdan. Deci e bine. Inseamna ca ce a castigat Vasile in prima tura de alergare nu am pierdut eu in prima tura de bicla. Automat, ce voi pierde in tura 2 (daca e cazul) va putea Vasile sa recupereze in ultima tura de alergare. Ma uit in spate, nici urma de Frunzeanu. Asa ca trage Dane. Jur ca la un moment dat, ma gandeam sa fac o melodie al carei refren sa fie ceva de genul: “Mori ficatule, moooori!”. O rockereala ceva J)

Incep sa prind din urma concurentii care sunt la prima tura de bicla. O ajung si pe Iulia si incerc sa ii dau un imbold. O imping un pic de la spate, dar realizez ca pierd viteza, deci o depasesc si ii dau mai departe. Ajung din nou in punctul de tranzitie. Predau stafeta si aflu ca am terminat si tura de bicla tot pe primul loc. Singura frica era Athletic Cardio – aveau alergator bun, Vasile il stia, dar nu se temea, pentru ca el "nu se teme de nimeni!"

Dupa ce imi revin un pic ma duc spre stadion sa il incurajez pe Vasile. Avea 2 ture de stadion in fata si nu a fortat deloc, a alergat in stilul lui. A pierdut o singura tura, dar a terminat cursa cu una in fata. Nefiind cronometrat cu cip Duatlonul, nu prea eram siguri pe noi si pentru ca pana cand nu ne-au chemat pe podium, nu a fost afisat niciun clasament provizoriu, trebuie sa recunosc ca am avut niste emotii. Ne era frica sa nu fi scapat pe cineva din ochi si sa ne fi depasit. Si sa patesc ca la Comana cand desi eram aproape sigur ca am ajuns pe locul 2, sa aflu ca am terminat pe 4 J

Deci dupa ce se premiaza tot ce inseamna triathlon, suntem si noi strigati pe podium. E frumos aici sus. Am mai avut cateva urcari pe podium, dar niciuna atat de dorita si de muncita ca asta. 

Momentul de glorie a durat fix 15 secunde. Jos de pe podium si fuga in masina, ca aveam un drum lung de facut.
Catalin si Bogdan nu stiu ce rezultat au avut, in afara de podium nu se stie de celelalte rezultate.
Rezultatele finale aveau sa ne confirme banuiala: au fost la 50 de secunde de locul 3. Deci regula aia referitoare la cunoasterea adversarului e al naibii de interesanta. Poate puteau sa forteze. Sau poate nu, acum nu mai conteaza.

Raman cu gustul amar ca desi era stafeta, primim o singura diploma si o singura cupa. Poate vor rezolva problema la urmatoarele editii. Mie mi se pare un lucru normal sa dai 2 cupe, dar poate imi scapa mie ceva... Aaaa, sa nu uit. Mi-ar fi placut sa am o poza cu Frunzeanu pe podium, eu pe locul 1 si el pe 2 sau 3, dar nu a fost sa fie :))

Iulia si Cristina au reusit sat ermine duatlonul la jumatatea clasamentului, in conditiile in care au concurat cot la cot cu baietii si antrenamentul lor la inceput de an, cel putin in cazul Iuliei era … zero taiat in 4. De fapt, cred ca la cat alearga dupa Matei, ar putea sa faca si ea proba de alergare.

Mihai a terminat triatlonul individual cu un rezultat foarte bun: 62 din 195 la masculine open si locul 16 pe categorie. Avand in vedere ca e al doilea triathlon si ca tot antrenamentul lui se cam rezuma la ciclism, e un rezultat foarte bun.

Am avut proasta inpiratie sa imi asez camera de filmat in spatele biclei, sub sa. Eu credeam ca o sa fie soare si frumos, in schimb a fost ud si noroi. Aveam chiar echipamentul de vara pregatit. Nu am avut noroc de soare, si 95% din filmare e praf, ptr simplul motiv ca s-a umplut camera de noroi. Insa am facut un filmulet cu momentele dinaintea cursei, in care am surprins startul, incalzirea si schimbul de stafeta.

Marele film e aici. Va rog sa fiti blanzi cu mine in ceea ce priveste editarea, e aproape a doua incercare si a durat 2 nopti:  


Inca vreo cateva poze: 

nu a fost proba de alergat cu sacosa cu cartofi, acolo erau costumele de inot

Relaxat

Jet Power Team rulzzz

"bine ca am scapat de noroaie"

"Puterea vine bai baietelule..."

Pac-pac, am castigat!
Finish si pentru Cristina

Mare om, mare caracter, mare antrenor! 
Trebuie sa recunosc ca imi place poza asta, cu cercurile olimpice deasupra noastra, cu noi pe cel mai inalt loc de pe podium :) 

Dan 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu