Garboavele XC 2014

Garboavele XC, un concurs la care am participat de la prima editie si care iata ca a ajuns deja la a 4-a editie. Ceea ce spune multe despre cat de bine e organizat din moment ce oamenii  vin an de an. Asa ca nu puteam rata editia 2014, mai ales ca se anuntau modificari interesante in program.

De vreun an de zile de cand mi-am cumparat bicicleta am tot asteptat sa se amortizeze. Nu s-a amortizat inca deci nu prea am upgradat-o cu nimic. Doar ca inainte de Garboavele, intr-o tura prin padurea Baneasa cu colegii de serviciu si cativa "invatacei" de la sala am reusit performanta sa imi rup schimbatorul spate, pe o poteca dreapta, la 15 km/h. Asa ca in saptamana de dinaintea concursului bicicleta mea a fost internata in spital. Am gasit un schimbator mai prostut, l-am montat si am mers pe mana mecanicului ca "merge brici". Am adus un pic in calcul bugetul, pentru ca la nivelul de amatorism la care ne situam, avem destul de multe lucruri de investit in biciclete, dar daca e pasiune, pasiune sa fie! Ei bine, m-am zgarcit sa cumpar cauciucuri de noroi dar vorba aceea "lenesul mai mult alearga, scumpul mai mult pagubeste". La Garboavele ori e uscat si e super frumos si ciclabil 100% traseul, ori ploua si se transforma totul in patinoar. Anul asta a fost un pic din amandoua. 

In ziua concursului, ajungem la Galati, terenul era uscat, afara norii ne amenintau dar noi (eu si Bogdan) tot speram sa nu vina ploaia. 

Ne luam pachetele de concurs, montam numerele, apucam sa ne invartim vreo 200 de metri (cica incalzire) si ajungem la start. Deja era foaaarte aglomerat asa ca suntem in ultima parte a plutonului. Andrei a dat un pic mai bine din coate si e cu 1 metru in fata mea. Pe Bogdan, ia-l de unde nu-i. La final aveam sa aflu de la tata ca in momentul numaratorii inverse Bogdan inca strangea rotile. 

Se pleaca tare. Reusesc sa depasesc cativa colegi pe scurta bucata de sosea. Intram in padure, prima gatuire - se intra pe single trail. Prima bucata e comunca cu traseul de anul trecut, o stiu bine. Imi reusesc cateva depasiri, in special in curbe, taindu-le si intrand pe interior cu o viteza potrivita reaccelerarii. 

Dar mai e mult pana departe. Fizic ma simt excelent si desi nu m-am incalzit bine, mersul in sir indian ma avantajeaza si apuc sa imi fac rodajul. Insa la primele urcari deja se cade in fata, oamenii se sprijina de copaci si incep sa-i injur si sa-i boscorodesc.

https://www.youtube.com/watch?v=njKqT50E-nA#t=440

Ce-or fi cautand frate in prima linie daca nu pot trece printre doi copaci cu 1 metru intre ei fara sa sa dea jos de pe bicla. Abia aici incepe concursul. Fac toate urcarile pe bicla si fara prea mult efort, fata de anii trecuti cand era chin. La un moment dat, il zaresc pe Marcian, pe langa drum. Repara la bicicleta. Incetinesc un pic sa il las sa reintre in pluton, caci venea puhoiul. Se duce printre pedalatori ca bila printre popice, fara sa darame vreunul. Il gasesc iar un pic mai in fata, aceeasi problema - lantul ii sarea de pe pinioane si trebuia sa opreasca sa-l convinga sa stea in loc. Pe Andrei nu l-am mai vazut deloc inca din momentul startului. A plecat si dus a fost. Merg insa cot la cot cu Marius Antofi (care inca nu mi-e clar daca ne mai e coleg sau nu - la Garboavele a avut si echipamentul Jet si echipament de la Haibike) si injuram la unison pe toti cei care se incurca in copaci si coboara in patru labe. 

Frumos traseul, dar nu ma pot bucura prea bine de el. Pentru ca sunt multi care ma incetinesc in fata si ma obliga sa franez. Nu sunt un catarator innascut, dar compensez prin coborarile de kamikaze amator. Insa aici sunt obligat sa merg cu frana trasa. Offf, incepe ploaia. Mai aveam foarte putin din prima tura cand incep picaturile sa se auda in casca. Le dau pe "mute" si merg mai departe. 

De dimineata, vazusem ca traseul de concurs intersecta drumul de acces catre start in vreo 2 puncte, inclusiv printr-un jgheab potrivit pentru o partie de bob. Nu intelegeam de ce toti tipau sa o las mai moale pe jgheabul respectiv. Pamantul era inca uscat, control aveam la bicicleta si  o lasam sa curga in vale. Insa in momentul in care am traversat drumul pavat cu piatra cubica am inteles despre ce era vorba. Cele cateva picaturi udasera calea si totul era un adevarat patinoar. Daca veneai cu prea mare viteza nu mai nimereai intrarea in padure. Am derapat (ne) controlat si am reusit sa virez stanga in ultima clipa, reusind cu greu sa nu intru in boscheti. 

https://www.youtube.com/watch?v=njKqT50E-nA#t=2325

Inca 2 urcari usurele si ajungem la start. Din sens invers fata de ce eram noi obisnuiti. Trupa de tehnicieni (a se citi fetele din echipa) ma asteptau la start cu bidonul de apa si foita de ploaie. Dar in bidonul meu mai era apa cam 3 sferturi si ploaia nu prea ma deranja. Deja eram ud de la transpiratie si ideea de transpiratie pe sub geaca de ploaie nu ma incanta. Asa ca prefer sa merg mai departe. 

Am uitat sa va spun ca startul s-a dat la 10 grade Celsius, dar ca dupa prima tura se ajunsese la impresionanta temperatura de 2 grade Celsius + ploaie. Minunat! 

Si acum revenim la cauciucurile mele. Pentru ca daca eu eram foarte ok, trebuia sa mearga ceva prost. A inceput ploaia, cauciucurile mele se numesc Fast Track. Adica merg foarte repede. Cand e perfect uscat. Cand e ud, doar pe bicicleta mea sa nu fii. Orice curba luam bicicleta mea derapa. Asa ca sunt nevoit sa reduc foarte mult viteza in curbe. Pe urcari nu am aderenta deloc asa ca urcarea cea mai mare o duc pana la jumatate, undep sa patinez in loc si ma dau batut. Noroc ca mi-am pus crampoanele de noroi la adidasi. Uite ca functioneaza. Macar nu patinez pe loc asa cum ulterior am aflat ca a patit Cristina. 

Gata! M-am decis! Ma voi opri dupa 2 ture. Concursul se desfasoara astfel: un singur traseu, se dau 3 ture. Cand ajunge primul cu 3 ture complete, concursul se opreste, asa ca daca nu ai intrat in tura a 3-a cand termina primul, te opresti la 2 ture. Asa ca merg usurel, la trecerea timpului, sa fiu depasit si astfel nici sa nu abandonez, dar nici sa nu intru in tura 3. Dar ti-ai gasit! Cand iti doresti sa fii depasit, nu vine nimeni. Deja e un chin pentru mine. Noroiul a pus stapanire pe tot traseul, asa ca nici coborarile nu imi mai ies calare. E suficient sa cada cineva in fata mea si sunt nevoit sa cobor de pe ea. Insa castigatorul nu mai vine. Si incep sa ii injur in gand si pe cei care se bateau la podium ca nu mai vin odata. Ii iau pe rand, ca-mi sunt prieteni si imi permit si ii injur si ii blestem sa le bata vantul din spate, sa aiba aderenta in curbe, numa` de bine, doar-doar m-or ajunge. Hai Marinica (Marian Marin), hai Florin (Marza), hai Filip (Grigorescu), unde sunteti fratilor!??!

Cum sa tragi de timp la punctul de alimentare:

https://www.youtube.com/watch?v=GtsFJ0wE-7A&list=UUHWwUX5DyC9kvMM5lHNZY2Q#t=2032

Mai aveti mult?! Si mai aveau. Asa ca inchei tura a doua, cu toata tragerea de timp. Doar ca nu trec peste covorul de cronometrare ci ma opresc in fata lui, asteptand castigatorul, care nu mai venea. Nimeni nu intelegea ce fac, dar eu aveam planul meu. Nu voi abandona ci voi astepta sa nu mai fie nevoie sa fac tura 3. Cred ca uneori e foarte important sa stii cand sa renunti. Riscam sa cad cu patinele in loc de roti si nu era un tablou tocmai placut. Asa ca astept, astept si baietii nu mai vin. Asa ca o iau prin padure in sens invers in speranta ca ma intalnesc cu ei. Tot nimic, asa ca pornesc spasit spre linia de finis (din nou) sperand ca poate apare cineva. Ma opresc iar in fata covorului si astept. Ajunge si Bogdan care nu intelege ce e cu mine acolo si incerc sa ii transmit care era planul.  
https://www.youtube.com/watch?v=LLhumfaCKco#t=869 
nu intelege, merge mai departe, dar nu apuca bine sa intre in padure ca soseste invingatorul - Florin. Asa ca si eu iute inapoi pe bicla si trec linia de finish. 

Aici e filmul in care trag de timp : https://www.youtube.com/watch?v=LLhumfaCKco#t=554

Cam asa arata traseul in tura a 2-a: 

Cu tot timpul pierdut pe cea de-a doua tura, am reusit o "performanta" notabila: locul 59 din 165 la tura scurta. Timpul pe prima tura mi-ar fi permis clasarea in top 30, dar nu a fost sa fie. 

Un concurs frumos, cu unele noutati fata de anii trecuti la care cu siguranta o sa revenim si la anul. Doar am fost la toate cele 4 editii de pana acum. Si nu prea avem de gand sa ratam vreuna. 

Aici simulam o alunecare prin noroi, pentru ca fotografii erau mult prea pregatiti sa sara pe mine cu rafala de fotografii. 

Rezultatele colegilor au fost pe masura pregatirii :) 

Andrei - locul 15 / 165 la general si 8 / 47 la categorie

Bogdan – 52 / 165 la general si 20 / 71 la categorie

Cristi – 85 / 165 la general si 31 / 71 la categorie

Catalin –  95 / 165 la general si 39/ 71 la categorie  (cu toate ca in tura 2 a stat si a inlocuit camera gaurita).

Cristina locul 9 la general, locul 4 la categorie

Iulia locul 12 la general si locul 7 la categorie.

Avand in vedere ca e primul concurs al sezonului si ca pentru unii dintre noi a fost aproape prima tura pe bicla pentru anul acesta (persoane importante, nu spui cine), eu zic ca stam destul de bine.

Ne vedem sambata, 12 Aprilie la Cernica, la concursul Riders Club. De data asta avem aproape toti cauciucuri de noroi! Sa vedem ce-o sa iasa.

Albumul complet de fotografii cu noi si prietenii (chiar daca unii dintre ei au fost foarte aproape sa ne fie colegi) il gasiti aici: https://www.facebook.com/JetPowerTeam1/photos_stream 

Filmuletele intregi de pe ghidonul bicicletei mele sunt aici : 

STARTUL si tura 1  

Tura 2 partial 
Sfarsit de tura 2 si de concurs