DHS MTB Maraton - Hunedoara

Totul a inceput cu dorinta. Dorinta de a fi acolo. De ce? In primul rand pentru ca se anunta un concurs organizat ca la carte, chiar daca era la prima editie. In al doilea rand pentru ca nu am mai fost demult la un concurs si se cam cere putina competitie. Asadar se iau 7 challengeri - Ana, Crissu, Andreea, Dan, Blondu' (sau Bogdan in versiunea oficiala), Vasile (Cosmin in clasamentele oficiale) si Cristi + una bucata sustinator moral, financiar, fotograf oficial si vesnic indurator al ifoselor noastre, sofer de ocazie, bucatar, samd - Corina si se pleaca din Bucuresti in jur de 18:00. Altii au plecat pe la 17:30. Degeaba. Am reusit sa intram pe autostrada Bucuresti Pitesti in jur de ora 19:00.

 Nu ne faceam oricum planuri sa ajungem mai devreme de 1 noaptea. Speram insa ca o sa ajungem in timp sa ne luam pachetele de concurs - organizatorii stateau dupa noi pana la ora 2. Dimineata!!! Pe autostrada mergem usurel, nu depasim 110km/h, pentru ca inca sunt in teste cu barele si bicicletele pe masina :). Cand sa iesim de pe autostrada, ghici ce?! Blocaj!!! Pos'crezi?! Noroc ca ne dam seama ca in pasaj e blocajul asa ca o luam pe deasupra si mergem cat de cat bine. Problema e cu un trailer care cara un ceva mare. Si merge de zici ca sta. Reusim sa ne bagam in fata si ii dam bice. Ajungem la primul popas: Sat Boss! Pentru necunoscatori, asta-i denumirea oficiala a celei mai mari carciumi de pe Dealul Negru care vinde mici mari si carnati mici :). Ne hidratam cum se cuvine cu delicatese si ii dam bice mai departe. Mergem bine pana in Caciulata.

Cand totul se opreste, fara nicio explicatie plauzibila. Dau fuga la primul camion pe care-l vad cu antena mare de statie radio si intreb ce se intampla. Mai bine stateam in masina si spargeam seminte. Se lucreaza la Viaductul Carligul Mic, vreo 10 km mai sus, circulatia desfasurandu-se pe un singur fir, cand de sus, cand de jos. Cei care veneau dinspre Sibiu spuneau ca stau cam de 3-4 ore la rand. Stam si noi vreo 3 timp in care mai prindem un licurici, mai spargem seminte, doar-doar ne-om misca si noi. Deja ne-am luat gandul de la sosirea pana in ora 2. Speram doar sa ajungem pana a doua zi la 7, sa apucam sa ne luam numerele si sa putem lua startul.

Bine ca nu ne lipseste buna dispozitie. Facem haz de necaz si incet incet depasim problema aparuta.

 Ajungem intr-un final in jur de ora 4, intindem repede corturile si ne bagam la somn. Dupa 3 ore si ceva ne trezim, ne luam numerele de concurs, mancam ceva si gata startul.  Mic rezumat: am condus pe drum 10 ore de la Bucuresti la Hunedoara, somn de 3 ore. Pregatire exemplara!

Abia aici incepe cursa. Ma plasez ca de obicei cat mai in fata. Am experienta curselor trecute. Un loc bun la grila de start inseamna in primul rand mai putine sanse de a pati ceva rau (unii cad, altii se incurca in pedale si mai sunt si unii care pun frane pe coborari  - ce oameni...). 3...2...1... se da startul!

3...2....1....Go!

Totul incepe in forta, toti trag ca nebunii. Eu nu am avut nici timp si nici chef sa ma incalzesc cum trebuie, am preferat sa mananc si sa mai dorm 4 minute in plus :), asa ca nu ma simt in forma sa trag sa nu pierd plutonul fruntas. Mergem printre ruinele fostului combinat, un mamut din care nu au mai ramas decat oasele. Praf. Mult praf. Deodata aud frane in fata. Nu, sper ca nu e busculada. Ridic capul din pamant si vad semne in stanga. Toti erau inainte. Asta era! Au gonit ca nebunii si au ratat drumul. Fac stanga un pic cam brusc si ma trezesc primul! De-ar fi aici finishul... Dar, vorba unui copilas de la Prima Evadare: nu-i aicea! nu-i aicea finishul! Asa ca incep Tibiscusii sa vina din spate. Ii las sa ma depaseasca. De parca as putea sa fac ceva in privinta asta... Dar gata praful. Incep sa urcam.Bicicleta merge brici! Schimba perfect! Cu motorul e mai greu..Ia sa vedem cati km am facut...mmmm ce tare...nu am pornit computerul. Mama ma-sii de treaba...Las ca nici acum nu-i prea tarziu... Vreo 2-3 urcari, 2-3 coborari si vine punctul de alimentare 1.

Incercam sa par concentrat



Acum am inteles de ce s-a miscat Criss atat de bine: au alergat-o aia cu ATV-ul! :)



Banuiesc ca am facut vreo 10 km. Incep sa ma simt bine. De-abia acum incepe cursa pentru mine. Am remarcat si mai demult, de data asta m-am convins. Abia dupa 9-10 km ma incalzesc si imi intru in ritm.

Cam tarziu pentru o cursa de 30 de km. Beau un pahar cu apa, umplu bidonul, iau repede o jumatate de lamaie (am vazut ca si Andreea de la Geiger a cerut lamaie la PA. Nu stiu care e explicatia, dar imi place mult gustul. Si daca ea baga lamaie, care e campioana, inseamna ca sunt pe drumul cel bun. cu alimentarea deocamdata :) ).

Si incepem sa mai urcam un pic, dupa care coborare. De-aia de care imi place mie! De-aia in care mergi la consum: si de efort (ca nu trebuie sa faci nimic) si de placute (ca nici de-al naibii nu pisc franele). La final aveam sa observ ca am coborat cu o viteza de aproape 58km/h. Pe drum de pamant. Frumoasa senzatia. Mai prindem cateva portiuni de carry-bike pe un drum brazdat de urmele vitelor unde mi-a fost mila sa zdrangan bicicleta si am luat-o in carca. Un pic de push, iar o coborare, si vine si punctul 2 de alimentare. Aici iar apa, lamaie si o jumatate de banana.

Unii calare...

altii pe jos...

Hai bai blondule, nici pentru poza nu te-ai suit si tu pe ea?!

Sunt avertizat ca urmeaza o coborare tehnica! Vaiiii, ce-mi plac astea. De-abia am ocazia sa vad ce stie noua bicla, ca e la primul concurs.

sa fie coborareeeeee!

el tot n-a inteles ca la concursurile de bicicleta nu prea se merge pe jos...

cine stie, cunoaste!

partieeeee

Data viitoare nu te mai dai jos! Am zis!

Concentrare maxima!

Si ea saraca stie! si incep coborarea, mai o depasire, mai o vorba schimbata cu colegii de suferinta, pana ajungem la tunel. Frontala mea cu led smecher i-am lasat-o Anei. Drept pedeapsa ca pe-a ei am pierdut-o pe Transalpina. Eu am una banala din piata, cu 12 leduri. Vax albina! nu vad nimic. Ma dau jos de pe bicla si incep sa inaintez prin tunel. Ma orientez ca liliecii, dupa vocile celor din jur, mai o luminita rosie, mai un pic de lumina alba, sunt depasit si prin stanga si prin dreapta. Abia acasa mi-am dat seama ca senzatia de intuneric era accentuata si de ochelarii mei heliomati care inainte de tunel erau negri complet de la soare. Ma bucur de temperatura scazuta din tunel. Ma gandesc cat de mult o sa ii placa Anei. Pentru ca ea uraste soarele si caldura. Intra in transa cand pedaleaza pe caldura mare. Daca la inceputul cursei a fost innorat si racoare, la vreo ora soarele deja te lesina te caldura. Asa ca tunelul era numa` bun pentru revergorare. Drumul trece pe fosta cale de rulare a mocanitei care facea legatura intre minele din zona si combinat. Mocanita nu mai e, sinele sunt de mult vandute la fier-vechi au mai ramas doar cateva traverse si cararea serpuita printre dealuri. Aici era sa pierd traseul. orbit de frumusetea locurilor, nu ma uit cum trebuie si nu vad semnele care coboara pe cararea din stanga si trec printr-o poarta, continuand pe drumul de caruta in fata. Noroc cu niste baieti care striga dupa noi! Erau din oras si stiau traseul. Poarta aia trebuia sa fie inchisa. Strig la cei din  fata, ma intorc pe traseu si da-i pedale! Ultima coborare e dementiala. Simt ca nu prea controlez bine bicicleta, insa zbor printre pietre, bolovani si copaci pe niste trase perfecte parca. Mai aud  unele pietre lovind cadrul, mi se face mila, dar ii dau mai departe. Iesim pe sosea. Sunt fericit! Am depasit-o pe Andreea si un alt coleg de-al ei de la Geiger. Sunt mandru ca o sa ies inaintea a doi Geigeri. Nu se intampla asta prea des :) Pe sosea turbez. Cauciucurile de MTB parca ma trag inapoi. Si pe deasupra nici nu sunt prea bine umflate, ca dimineata am avut ceva probleme cu modalitatea de umflare a rotii mele tubeless cu valva subtire :D. Trag de mine, nu vreau sa ma mai depaseasca nimeni! Si ajung! 1h si 59 minute. Locul 10 la categorie din 36 si locul 30 din 164 la general! Probabil una dintre cele mai bune clasari! Si cand te gandesti ca vin dupa 2 accidentari care m-au tinut departe de pedale vreo 2 saptamani. Cum suna asta, unii ar fi tentati sa creada ca sunt cine stie ce sportiv. Departe de mine.
Acum despre ceilalti membri Jet Power Team nu am ce sa va spun. Am plecat din primul rand si nu i-am vazut toata cursa! Asa ca ma spal, ma schimb, urc bicla pe masina si impreuna cu Corina ne postam la finish si ii asteptam sa vina! si ei apar, prafuiti, zambareti si multumiti:

Obosit, amarat si plin de praf

Cred ca i-a dat spaga Cristinei sa-l lase pe el sa ajunga inaintea ei...

Bravo Criss!

clar trebuie data saua mai in spate si pipa mai lunga...

vine si Andreea

Traseu Hobby:
Blondu: locul 25/36 categorie, locul 91/164 general
Cristi: locul 28/53 categorie, locul 106/164 general
Cristina: locul 5/19 categorie, locul 13 din 53 general
Ana:locul 7/19 categorie, locul 16/53 general
Andreea: 14/19 categorie, locul 30/53 general
Traseu Race:
Vasile: 18/34 categorie, 63/154 general


Cristina e dovada faptului ca antrenamentul serios face minuni! Chiar daca este primul concurs de MTB pentru ea, antrenamentele de alergare isi spun cuvantul si ajunge a 5-a la categoria ei, depasind-o pe Ana. La Ana s-a vazut ca nu a mai pedalat demult. Daca reusesc sa ii pun o umbreluta cumva pe bicicleta sa pedaleze la umbra, poate o conving sa iesim din cand in cand sa ne antrenam. Altfel, nu am nicio sansa.

Ne spalam bicicletele, le legam si ne asezam la umbra copacilor sa tragem un pui de somn, in asteptarea premierii.

o atentie...o maslina...

Vine premierea, vine tombola, nu castigam nimic nici colo nici colo! :)
Facem o pauza de mancare si profitam de ocazie sa facem planurile pentru a doua zi.

O luam pe-aici, coboram pe-aici si pac-pac am ajuns!

Dar vine si concertul celor de la Suie Paparude care umple curtea castelului de aplaude si voci care le fredoneaza melodiile artistilor de pe scena.

Concertul se termina, deci sa fie somn! :)

Fotografiile complete aici: https://picasaweb.google.com/105063604273702564268/DHSCorvinMaraton?authkey=Gv1sRgCIT23cujidXW8wE