Maratonul Bike Motion Onestin 2011

Si pentru ca Bogdan, Iulia si Alex au plecat in concediu, Mihai+Elena, Blondu`+ Criss or sa se zbenguiasca la nunti, Vasile merge la Duatlon la Brasov, noi pe ce era sa cheltuim banii de benzina?! Ne google-im putin, gasim 2 evenimente cat de cat apropiate si ne facem bagajele. Tinta: sambata Maratonul Bike Motion Onesti si duminica Bicaz MTB Maraton. Nu se anuntau 2 evenimente de amploare, asa ca speram sa ne batem cu ciclisti de weekend ca noi. Dar ti-ai gasit...


Asa ca vineri seara, dupa ce facem un ocol al Bucurestiului pentru a aduna ba un suport de bicla, ba un cort, ba un izopren, ba o saltea, ajungem la Corina si Cristi in Otopeni. Punem bicicletele toate pe masina lui Cristi, aranjam bagajele in portbagaj, mai o barfa mica si ne bagam la somn. A doua zi urma sa ne trezim devreme. La 9 trebuia sa fim onesti. Ba nu, trebuia sa fim IN Onesti :)

Asa ca la ora 5 fara un sfert, suna ceasul. Dupa 5 ore de somn, suntem cam buimaci. Bune si alea... Ultimele pregatiri, hop in masina si da-i... STOOOOP. Masina lui Cristi s-a hotarat brusc ca nu are ea chef de plimbare prin Moldova si si-a aprind beculetzul rosu: alternator down. Cum in Otopeni nu ai voie sa faci stanga, facem o excursie pana la centura, intoarcem, apoi pana la Aeroport, mai intoarcem inca o data si ajungem de unde am plecat: din fata curtii. Beculetul s-a stins, dar nu vrem sa riscam. Asa ca incepem operatiunea Transferul. Eu si Cristi mutam bicicletele cu tot cu suporti, Corina si Ana muta bagajele si la 6 fara 15 suntem din nou in masina, pe drum spre Onesti. O senzatie de deja-vu aveam toti...culmea, de parca inainte cu 45 de minute eram tot in drum spre Onesti...

Drumul se duce usurel, se merge bine, nu e aglomerat, mergem pe E85 (stiam ca nu va fi aglomerat, ca spre Moldova nu-i nici mare, nici mica, nici munte, nici Delta) si in jur de 9 si 15 ajungem in Onesti. Intrebam de Primaria si cand eram gata-gata s-o gasim, dam nas in nas cu un VW Golf, cu o bicicleta pe ea, cu numar de GL. Ce cauta Maus aici?!?! Asta e un concurs de 20 de km...Poate o fi la family, cu fiica lui cea mare... ti-ai gasit...
Ne luam dupa el, caci nu aveam voie cu masina in centru - drumul blocat ptr concurs. Aflu cu stupoare ca a venit la Onesti ptr ca ... ii zisesem eu cu o zi inainte de concurs si cum trebuie sa se antreneze ptr Maros, s-a gandit sa faca un antrenament cu public.

Ne echipam rapid, nu putem sa ne abtinem si radem de Cristi si noul lui echipament (prima oara cand poarta pantaloni mulati si tricou lycra) si mergem spre start. Am avut grija sa o trimitem pe Corina sa ne inscrie (care pe langa Antrenor, Fotograf, Nutritionist, Sofer, Maseur, Preparator, Bucatar, mai nou e si ...Notar - adica omul care ne noteaza/inscrie atunci cand ajungem noi tarziu la un concurs) si acum mergem doar sa ne luam numerele de la ea, sa ne incalzim si sa ne pregatim de cursa.
Sunt vreo 250 de oameni, vreo 200 din Onesti, vreo 20 din imprejurimi, alti 25 din judetele invecinate si 3 din Bucuresti (eu, Ana si inca unu), 1 din Ilfov (Cristi) si Maus din Galati.

A fost primul concurs cu pantofii cu placute SPD(ptr cei ce nu cunosc limba bicicleza, cu ajutor acestor placute din talpa pantofului + pedale speciale, piciorul e prins in suruburi de pedala). Ii cumparasem cu 2 zile in urma, am mers o zi cu ei la munca, si m-am gandit ca e momentul sa ii incerc intr-o cursa. Si nu m-au dezamagit. Nici nu m-au trantit :)

Ne incalzim noi nitel pe-acolo, privim cu mare drag la copii care se intrec la cursa Family, unii cu roti ajutatoare, altii cu triciclete cu pedale pe roata din fata, mai mare placerea sa ii vezi.

Apoi incepe numaratoarea inversa, 3, 2, 1, start. Deja numarasem vreo 6-7 oameni despre care stiam clar ca nu am vreo sansa in fata lor, plus inca 5-6 care aveau picioarele destul de bine muscularizate. ma gandeam ca un loc 20 la general ar fi binevenit.

Cred ca a fost prima cursa la care am avut cat de cat o incalzire facute. Sunt pe drumul cel bun... Dar ce, poti sa te tii dupa nebuni?! mergem prin oras oarecum intr-un grup compact, vreo 20 de insi, sunt pe la mijloc. E bine ma gandesc. Odata iesiti pe drumul pietruit, Maus si juniorul (nu stiu exact numele lui, e coleg cu Maus la Tibiscus) o rup la sanatoasa. Laco ii urmeaza indeaproape, Vali Catargiu sprinteaza dupa ei, apoi inca vreo 3-4 si ne rasfiram usurel pe camp. Parasim drumul pietruit si intram pe un drum de pamant, cu o panta destul de pronuntata ptr ce ne asteptam noi. Se urca lejer in sa, ba chiar depasesc un concurent. Eu, depasesc pe urcare!

In depasire pe urcare :)

 Va rog sa notati asta, ca nu stiu cand si daca se va mai intampla vreodata. De obicei ma lupt pe uricari sa nu fiu depasit si in coborare mai depasesc, dar aici a fost ceva total neasteptat. De fapt, era normal ca cei noi in materie de concursuri sa traga tare pe plat si la prima urcare sa-si lase plamanii pe marginea drumului.

Mai urcam, mai coboram, mai depasesc, mai sunt depasit si ajungem la punctul de alimentare. Nu opresc. Aveam 2 bidoane de apa la mine, ptr 20 de km de cursa sunt mai mult decat suficienti. Evitand punctul de alimentare, depasesc 2 concurenti, dar cum urmeaza o urcare sustinuta, sunt depasit de ei 2 plus inca 2 :) Ma tin de ei. Nu ii las sa se distanteze decat daca ficatul + plamanii se supara pe mine. Deocamdata ma lasa in pace. Pedalam oarecum in sir indian, dar ma enerveaza ca starnesc praful si imi murdaresc pantofii cei noi. Asa ca trag un pic si depasesc 2 dintre ei. Mai am in fata vreo 7 oameni.

Vaiii, ce tare ar fi sa termin eu in primii 10. Nici in visul meu cel mai umed nu ma gandeam la una ca asta... Deja ma gandesc la prostii, dar as fi ipocrit sa nu recunosc ca-mi suradea ideea unui top 10. Il ajung din urma pe concurentul care la start nu anunta niciun pericol. Un pustan de vreo 20-22 de ani, intr-un maieu, cu niste sorturi, o bicicleta modesta, dar cu o vointa de fier si ceva muschi formati prin munca (nu neaparat la bicicleta) care nu prea ma lasa sa ma distantez. Cand eu inainte, cand el, uite asa mai trec vreo 5 km. Dupa estimarile mele, ptr ca bineinteles ca nu mi-am mai mutat ciclocomputerul pe MTB. A ramas pe cursiera si acolo va ramane. Ptr MTB o sa vina altul, e prin Ungaria acum, cel putin asa zice trackingul DHL, ca se plimba coletul meu de zici ca face turul Europei (Belfast, Gatwick, Bruxelles si acum Budapesta).

Da-te bah din drumul meu. Am o cursa de castigat...

Asa, sa revenim la cursa. Reusesc pe o coborare destul de tehnica peste niste bolovani cat capul meu (si chiar nu exagerez, ca ma minunam si eu de nebun pe bicla pe unde or fi gasit cataroaiele alea sa plombeze drumul) si ma distantez la 1-2 minute de concurentul care-mi statea in coasta. De fapt am luat atat de mult avans, incat nu il mai vad in spate. Gata, acum urmeaza sa il ajung pe urmatorul. Se aude un fluier. Oi fi in off-side?! nu, e un arbitru de traseu care ma avertizeaza de o curba stransa la dreapta. O iau usor, dar aud ceva suspect. Ma gandesc ca am luat curba prea strans si crampoanele cauciucului de pe fata musca din pamant si nu ma lasa sa mi-o iau in freza. Dar zgomotul nu inceteaza nici dupa ce ies din curba. What the fuck?!?! Johny, la gente esta mui loca?!?! o da, pana. Nuuuuuu. Ba daaaaaaa! Cauciucurile Rocket Ron. 5 stele din 5 la viteza. Corect. 5 stele din 5 la aderenta. Corect, ca uneori simteam cum se prinde cauciucul cu degetele de pamant, numa-numa sa nu ma duc in balarii. 3 stele din 5 la protectie antipana. Adica canci. In tura asta a fost randul celor 2 stele in minus. Incerc sa merg pe ea pe pana. Estimam ca mai sunt vreo 5 km. nu am nicio sansa. Trag pe dreapta si ma apuc de facut pana.

Ma gandesc ca am luat vreo piatra mai colturoasa si am facut snake-bite (adica cand camera e presata intre janta si piatra atat de tare incat se ciupeste) si dau sa nu mai verific cauciucul. Dar zic hai totusi. Umflu camera veche, dau de gaura, caut in cauciuc - dictai tepusa...mama ma-tii de lemn prost, fix in drumul meu ti-ai gasit sa fii... schimb camera, umflu repede sus pe bicla si da-i... ce sa-i mai dau, ca au trecut vreo 10-15 oameni pe langa mine. Si totusi, incep sa-i vad pe cei din fata mea. Imi vine in minte replica lui Mihai de la Iron Bike: cand vedeam pe cate unul in fata mea, imi ziceam in gand: " esti mancat fraiere" si pedalam pana ce-l ajungeam. Asa fac si eu acum. Pedalez de zor, dar nu mai depasesc mai mult de 5-6 oameni. Asta e, poate daca mai aveam inca vreo 10 km, poate mai recuperam ceva locuri.

Finish.
Locul 6 la categoria 19-29 ani. la 10 minute de locul 1... :( Poate exact cat mi-a luat sa fac pana. Sau poate nu...
Poze acum. Ba nu, ca aparatul Corinei nu ma vrea imortalizat si se inchide fix cand ajung eu.
Poate mi-au facut altii. Si ma pun pe asteptat. Aduc repede masina mai aproape de start (ii fentez pe cei care dirijau circulatia) si o astept impreuna cu Corina pe Ana. De fapt pe Ana si pe Cristi, dar eu mai mult pe Ana. Si...surpriza... Ana nu apare. Nu apare prima, apare o alta fata. WTF?!?! ei bine da, desi au fost sub 10 fete, s-a gasit una mai cu motz sa o depaseasca pe Ana. Pai e frumos?!?! nu imi trec bine gandurile astea prin cap, ca apare si Ana. La vreo 30 de secunde dupa cealalta fata.  (23 de secunde - s-a publicat acum clasamentul)

Pupam fata, o lasam sa-si traga sufletul si ne punem pe asteptat. Unde-i Cristi. Si de ce e Ana in fata lui. Nu-i semn bun. Ne lamureste Ana: Cristi si-a rupt lantul, a incercat sa-l scurteze si sa-l puna la loc, nu i-a iesit si a abandonat. si uite-l ca vine. In toata splendoarea lui, cu fermoarul desfacut, cu bicla intr-o mana si in cealalta cu o bere. Da, cu o bere, ce, nu asa se termina cursele?! Norocul lui a fost ca l-a ascultat pe Maus si si-a luat bani la el si a avut cu ce sa-si ia o bere, sa-si mai potoleasca caldura si nervii.

Cum formula e completa, mergem spre corturile organizatorilor unde servim cate-o portie extraodinara de paste. Niste melcisori cu un sos plin de piept de pui.

Nu mananc paste decat de vreo 2-3 luni, si de obicei paste facute in casa, dar astea au fost bestiale! Incepe tombola. Stiu ca nu prea le am pe-astea cu tombolele, insa stiind ca sunt multe premii (peste 70) trag si eu sperante... Insa nu am noroc. Ana are insa bafta si primeste o pompa in urma tombolei. Numa bine, ca tot nu avea ea pompa la ea in caz de pana.

Urmeaza festivitatea de premiere, acolo unde Ana urca pe podium la categoria Open Fete.

La barbati, primul loc e obtinut de Maus, la pas, urmat de Laco si junioru` (dupa ce l-am cautat peste tot, l-am aflat: Bogdan Mihai Clivet), apoi Vali Catargiu.

Podiumul categoriei 30-39

Constat cu stupoare ca baiatul cu care ma luptam eu inaintea penei este pe locul 2 la categoria 20-29 de ani. Locul 2. pe podium. Poate daca nu...daca nu ce?!?! daca nu murea, traia, vorba aia. Nu a fost sa fie sa termin eu cursa asta pe podium si cu asta basta. Ne luam diplomele (impreuna cu ceva produse de la firma Croco (eu asteptam eugenia Croco din punga ca pe un mare tort cu ciocolata. Nu am mai mancat eugenii de la firma Croco de vreo 7-8 ani si chiar nu exagerez. Si erau bune bune prin generala si la inceputul liceului cand mancam...

Trecem pe la supermarket, mai luam cate-un baton, o inghetat si ne pornim spre Bicaz.

Urmeaza episodul 2 - Bicaz.

P.S. Multumiri VeloBello ptr fotografiile imprumutate.

P.S. 2: Sa nu uit, o mica evaluare a concursului si a organizatorilor.
Concursul primeste nota 9, ptr ca a avut:
   - Zona de start bine organizata, stand de reparatii, piese de schimb si oameni foarte comunicativi
   - Traseu foarte bine marcat
   - Punct de alimentare cu tot ce ii trebuie (asa mi-au zis ceilalti, eu nu am oprit)
   - Pasta party cu paste suficiente ptr toti (cand am plecat inca mai erau paste)
   - Tombola cu peste 70 de premii (casti, cauciucuri, pompe, bidoane)
   - Un viceprimar al Onestiului foarte de treaba (am schimbat cateva vorbe si mi-am dat seama ca pune accent pe sport in Onesti)
   - Taxa de concurs 0 (zero) lei
  
Concursul nu primeste nota 10 pentru ca:
   - Nu a fost obligatorie purtarea castii (de inteles ptr ca daca ar fi fost obligatorie casca, s-ar fi injumatatit concurentii). Dar sunt convins ca la anul acest aspect va fi indreptat.
   - Traseul cam scurt, doar 20 de km. Ar mai fi intrat vreo 20 de km.
   - :) nu in ultimul rand, nu primeste nota 10 pentru ca am facut eu pana! :)