Incerc de 3 zile sa scriu postarea asta. Dar nu pot. Cuvintele ingheata, mainile sunt paralizate.
A fost cursa ei. Cursa pentru ea. Nu-mi pot scoate din minte imaginea ei de anul trecut. Incaltata cu celebrii Conversi, in noroi pana in gat, cu bicicleta blocata in noroi, intorcandu-se sa o culeaga din noroi.
Dar am promis ca anul asta nu voi mai lasa timpul sa treaca si voi scrie dupa fiecare tura, la maxim o saptamana. I-am promis si ei.
Asadar, pe 07.04.2012 am fost la Garboavele XC – Galati , o editie in memoriam Ana Radu. Anuta noastra. I-am ajutat pe baietii de la Club Ciclism Galati si ne-am ocupat de medaliile de finisher, care au fost deosebite.
Sper ca le-au placut tuturor celor care au concurat. Si am mai dat o mana de ajutor si in punctual de alimentare, unde Iulia, Corina si Alexandra s-au trezit unice raspunzatoare de turnatul in pahare si hidratat si hranit concurentii. Le pregatim pentru cursa noastra J
Asa cum “avertizasem” si pe site-ul official al concursului, stiam ca vremea va fi superba, chiar daca niciun site meteo nu imi dadea dreptate. Ana ne-a vrut cu zambetul pe buze si ne-a dat o vreme superba. Temperatura de vreo 18-20 de grade, soarele cu un zambet larg (acasa am observat ca m-am ars un pic pe maini) si terenul uscat in proportie de 99% din traseu. Ce am fi putut sa ne dorim mai mult?! Sa fim mai multi cu unul in concurs, dar asta nu mai e posibil…
Cursa a inceput la ora exacta, faptul ca nu au mai fost premise inscrierile la fata locului facand ca totul sa fie punctual. Desi nu se anuntau prea multe vedete (bazandu-ne pe lista inscrisilor pe site-ul official) acestia si-au facut usurel aparitia la incalzire. Chiar daca s-a suprapus cu Maros XCO Cup, concursul de la Garboavele a numarat cateva vedete locale in ale MTB-ului. Maus, Basso, Cosmin de la Merida, Alex Stancu, Rusu (de la Dinamo) si altii care imi scapa acum. Ca sa nu mai vb de pustiul de la Warpsoft care ne-a scos MTB-ul din cap J. Sau baietii de la Galati care ne-au aratat ca nu degeaba i-au luat Maus si compania sub aripa lor protectoare.
Prima tura, ca de obicei, toti pornesc ca din tun. Eu, fara incalzire, desi aveam trainerul cu mine iar am simtit cum raman fara aer. De data asta nu a mai fost la fel de grav, dar tot m-am simtit rau. Cateva urcari pe care le-am abordat impingand bicla din lateral, coborarea tehnica pe care o vazusem intr-un filmulet, prima tura a fost un fel de recunoastere a traseului.
La tura a doua m-am blocat. Complet. Mi-au venit toate cursele in gand, toate imaginile frumoase cu Ana pedaland, asa ca intr-o mica poienita am tras pe dreapta si am inceput sa culeg flori pentru Ana. Toata lumea ma intreba ce am patit, daca sunt ok. Eu eram la terapie. Dupa ce am strans flori suficiente pentru a face un buchetel si mi-am mai revenit m-am aruncat din nou pe bicicleta.
Probabil ca florile din buzunar si zambetul Anei din minte mi-au dat puteri nebanuite, caci neavand niciun concurrent in fat ape urcari care sa ma descurajeze, in tura a 3-a am facut tot traseul pe bicicleta. Greu, mai incet decat daca as fi mers pe langa ea, dar am vrut sa vad daca pot reusi. Si mi-a iesit J
Traseul, in afara de faptul ca nu a fost extreme de dificil, a fost nemaipomenit de frumos. Loc pentru depasiri a fost suficient, astfel ca cei mai buni au terminat cu vreo 2 ture inaintea celorlalti concurenti.
La sfarsitul cursei am asteptat-o pe Ana sa termine si ea, cum faceam de fiecare data, dar ea nu a mai ajuns. Medalia cu chipul ei imi atarna la gat. Si o simteam acolo. Dar pe bicicleta nu a mai aparut...
O cursa plina de emotii, de sentimente, de tot feluri de ganduri. Plina de imaginea Anei. Si sunt convins ca si ceilalti din echipa s-au gandit la ea. Si ea ne-a zambit. Tuturor. Cu zambetul ei strengaresc, perfect as putea spune.
Iti multumim pentru tot Ana, pentru tot ce ai facut pana acum si pentru tot ce vei face de acum incolo pentru noi! Suntem convinsi ca ne vei ajuta atunci cand vom avea nevoie!
 |
| Stim ca esti acolo... |
Cam scurta relatarea, dar pozele vorbesc poate mai mult decat pot spune eu.
 |
| Am bicicleta noua, casca noua, tricou nou! si le vreau intregi pana la sfarsit. Deci sunt gaina fricoasa! :) |
 |
| Ce bicla smechera aaaaaaammmmm! |
 |
| Off mai bici... cat de bine ne-am inteles noi...o sa imi fie dor de tine... |
 |
| Ultima tura! si scap de tine! deja te-am vandut, fier nemernic de 3 lei 50/km |
 |
| Nu te dai jos. Nu te dai jos. Usurel, dar nu te dai jos! |
 |
| Pfuai, ce echipament smecher am. De-abia astept sa ma incing si sa ma deschei pana jos la fermoar... |
 |
| inca un pic si iar ma urc pe ea. daca ma antrenam si eu un pic, acum nu mai eram atat de obosita... |
 |
| doamne cati nebuni ma urmaresc prin padurea asta... |
 |
| Oare nu era mai bine sa o iau pe Chicken Run?! |
 |
| Lasa ca imi iau eu bicla mai buna. Sa vedeti voi ce jar o sa mancati |
 |
| Hai lantule, du-te pe pinionul pe care vreau eu...te rog... |
 |
| si o poza artistica |
 |
| inca una! Multumesc! |
 |
| Am bicla! Am bicla! Mori Merido, mori! cu cele 15 kile ale tale! |
 |
| La omu` sarac, nici schimbatorul nu merge! |
 |
| Lasa ca ma fac eu mare si prind curaj! E totusi prima cursa, ce aveti cu mine?! |
 |
| Daca te prind te mananc! |
 |
| Limba nu e noua, doar bicla si echipamentul! |
 |
| moama si cum ia curbele. partieeeeeeeee |
 |
| Uite ca merg si pe ea, rautaciosilor! |
 |
| Iti multumesc pentru tot! |
Nu am zis nimic despre timpi, locuri obtinute pentru ca nu am mers la Galati pentru a scoate timpi buni. Dar nu pot sa nu o mentionez aici pe Elena care a obtinut un binemeritat loc 2. Ce inseamna sa ai bicla buna :)
Si inca ceva: am obtinut locul al 3-lea la categoria cea mai numeroasa echipa!
Go Jet Power Team! Profit de ocazie sa ii multumesc lui Csuri pentru medaliile executate perfect si pentru tricourile echipei Jet Power Team. Cu siguranta te-ai ales cu niste clienti fideli!
Echipa in formula (in)completa
 |
| Cu sponsorul principal - mama (desi ea inca nu a aflat) |
 |
| Ne prezentam echipamentul si viitorul echipei. |
 |
| Alaturi de noi mama mea si a Corinei si tatal Anei |
 |
| Nu, nu e burduful cimpoiului. E Iulia cu Matei inclus care sufla de zor in vuvuzea! |
si cateva poze de anul trecut, pe cand ingerii umblau printre noi…
 |
| Alaturi de noi, in prima linie... |
 |
| Fie usor, fie greu, cu zambetul pe buze mereu... |
 |
| s-a intors pentru cateva clipe... |
 |
| si s-a dus...pentru totdeauna... |
 |
| Nu te vom uita niciodata! |
Frumoasa relatare :)
RăspundețiȘtergereUrmeaza Onestiul. Am impresia ca o sa fiu implicat in 2 relatari :)
ȘtergereDesi nu practic acest sport si nu am participat niciodata ( macar de pe margine ) la un astfel de eveniment, felul in care ai scris, a reusit sa ma transpuna in mijlocul actiunii. Felicitari! O poveste foarte frumoasa, emotionanta, plina de sentimente puternice, cu si despre personaje care sunt cu adevarat...Oameni. O echipa ( de la foarte mic :-) la mare ) superba, o relatare sensibila, fotografii sugestive - toate prezinta...in doua cuvinte : splendoarea sportului...
RăspundețiȘtergereM