vineri, 17 martie 2017

De ce alerg


De ce alerg
Mamei mele.

     Cu totii cunoastem dictonul Mens sana in corpore sano, care dateaza din antichitate si reflecta conceptia vechilor greci asupra activitatilor fizice. Beneficiile practicarii activitatii fizice sunt pomenite inca din Vedele hindusilor sau poemele homerice. Exercitiile fizice erau apanajul castelor conducatoare, incepand cu exercitii de inot si respiratie si culminand cu cele cu caracter utilitar si de lupta. Acum cateva mii de ani gimnastica era considerata a fi un mijloc de mentinere a sanatatii si parte componenta a igienei, prin urmare apartinand medicinii.




     In Evul Mediu, ansamblul transformarilor sociale au influentat si conceptia despre practicarea exercitiilor fizice. Ele devin opera diavolului, iar nobilele idealuri promovate de antichitatea greaca sunt uitate; locul exercitiilor fizice si al intrecerilor sportive e luat de ritualurile religioase. Practicarea oricarei activitati motrice pierde teren in fata ascetismului si scolasticii. Doar pregatirea militara ca parte a educatiei cavalerilor mentine sportul in zona de interes.

     Abia in timpul Renasterii asistam la deschiderea unui nou drum. Sinergia esteticului cu functionalul e un motiv suficient pentru  modificarea atitudinii. Apar lucrari stiintifice care promoveaza unitatea dintre trup si suflet, iar o educatie e considerata complexa doar daca include laturile intelectuala, morala si fizica.

     Mai tarziu apar adevarate scoli de educatie fizica, iar abia la inceputul secolulul XX avem lucrari concludente despre pedagogía sportiva. Beneficiile nu mai sunt niciunde contestate, iar dezvoltarea sportului se inscrie pe o panta ascendenta, aparent ireversibila.

     De-a lungul timpului au aparut felurite teorii, care mai de care mai fistichii. La un moment dat, savantii considerau ca fiecarui om ii revenea pe parcursul vietii un numar predestinat de batai de inima. Nu acelasi pentru toata lumea, dar fiecare cu propriul numar inscris in registrele ADN-ului – un soi de baterie care nu se poate reincarca dupa prima consumare. S-a cristalizat usor teoria conform careia cresterea pulsului de-a lungul vietii insemna consumarea prematura a bateriei, iar activitatea fizica trebuia evitata cu orice pret daca iti doreai sa traiesti mai mult.

     In zilele noastre exista numeroase ramuri cu componente sportive esentiale, care nu pot fi contestate nici de cei mai infocati sedentari. Amintesc aici doar kinetoterapia, la care apeleaza inclusiv cei care nu cred in beneficiile sportului, fara a realiza macar ca e o forma elementara de activitate motrica. S-a dovedit ca batería de mai sus e reincarcabila, iar o sursa buna de energie e chiar practicarea sportului. Vorbim despre sport ca activitate recreationala, nu cel de competitie, unde lucrurile se duc la extrem. Pe langa uzura specifica fiecarui sport practicat la nivel inalt, nevoia permanenta de a ridica stacheta cat mai sus reprezinta deja de multi ani un cost direct pentru sportivi.

     Cu precizia unui metronom bine reglat, mama ma intreaba periodic de ce alerg. Nu vorbesc despre alergat literal, ci intr-un sens mai larg; episodul se repeta indiferent ca e vorba despre bicicleta, alergare sau activitati sportive in sala, de obicei in momentul in care imi sortez echipamentul sau pomenesc de antrenament. Fara sa am pretentia de a fi inteles, de cele mai multe ori am momente de introspectie in care continui sa-mi pun aceeasi intrebare: de ce alerg? Raspunsul imi pare uneori simplu, alteori nu-l gasesc deloc, dar cert e ca nu e mereu acelasi.

     Azi dimineata, in metrou, ma gandeam la asta si, pentru prima data, mi-au venit simultan mai multe raspunsuri. Imi dau seama ca nu sunt singurul care cauta raspunsuri, asa ca astern o lista care se poate dovedi de ajutor si pentru altii.

·         Alerg pentru mine si pentru copiii mei. Ca sa traiesc mai mult, pentru ca stiu ca le va fi mai bine cu mine in preajma si pentru ca imita tot ce vad.

·         Alerg pentru ca simt ca incarc bateriile consumate neuronal. Nivelul de energie se ridica substantial si nu vorbesc doar despre energie fizica.

·         Alerg pentru ca e un soi de sinceritate cu mine insumi. Abia atunci stabilesc ce (inca) pot si cat de tanar sunt. Probabil cand n-o sa mai pot alerga mila sub 8’ sau sa pedalez peste 30 km intr-o ora, o sa-mi pun niste intrebari nu tocmai confortabile.

·         Alerg pentru ca fiecare alergare e o sansa sa pot mai mult. Iar asta iti da o stare de bine, indiferent cine esti si ce poti mai mult.

·         Alerg ca sa sufar, iar asta e greu de explicat oricui nu simte la fel. Nu pentru starea de bine de dupa, pentru ca de obicei nu ma pot abtine, trag prea tare, iar starea imediata de bine devine una tensionata. Dar ea exista pe termen lung si e nepretuita.

·         Alerg pentru ca altii picteaza sau fac origami, iar echilibrul trebuie pastrat.

·         Alerg pentru ca sunt convins ca e in natura umana si ar trebui pastrata.

·         Alerg pentru ca imi e usor si pot face sa-mi fie infinit de greu.

·         Alerg ca sa fac cunostinta cu mine, fiindca de fiecare data sunt altul.

·         Alerg pur si simplu.

Lista ramane deschisa si e in continua schimbare, la fel ca noi.

Tu de ce alergi?

Bogdan


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu