marți, 6 septembrie 2016

BikeFest 2016

Bike Fest 2016 se anunta destul de interesant. 

Pentru ca urma sa plecam din Bucuresti in jurul pranzului (am plecat de fapt la 4), nu m-am mai inscris cu Lavinia la "Doi pe bicicleta" ci impreuna cu Cristi ne-am bagat la tura de Mtb. Ma rog, vorba vine Mtb, ca in afara de o coborare din curtea Casei Poporului, totul era pe asfalt. Cristi s-a inscris si la cursa de sosea, eu insa m-am dus direct pe bicicleta si nu avea rost sa ma dau cu Mtb-ul la sosea, cu toti baietii care tineau 40-45 in linie dreapta, eu cu o singura foaie as fi fost victima sigura. Si oricum cu Cristi m-am vazut pentru prima oara pe undeva pe la jumatatea concursului, eu urcam si el cobora o panta si apoi am vorbit un pic la final.


Startul era la 9 si desi m-am trezit pe la 7:30, nu prea mi-a pasat de concursul asta, asa ca am ajuns la 9 fara 15, nu am facut nicio recunoastete de traseu, dar am ajuns fix in momentul in care se asezau baietii la start.

Am prins loc in prima linie. Macar atat.
Mai schimb o vorba cu cei din fata, mai comentam un pic despre cine, care, unde, ce, ma uit si eu pe telefon sa vad macar pe unde e traseul, ma dumiresc ce si cum, 3, 2, 1 START! 

Se pleaca usurel, sunt 2 curbe destul de stranse si nu ar fi o idee buna sa te versi pe-aici. Prima urcare, prin fata casei poporului, pe piatra cubica, ii pierd pe baietii mari, care deja formeaza un trenulet de vreo 10 oameni. Ii ajung pe aleea din fata casei, incerc sa ma tin dupa ei, ba chiar fac si junatatea din urcarea de pe Calea 13 septembrie cu ei, dar imi dau seama ca daca incerc sa tin ritmul cu ei, am sanse mari sa nu termin concursul si nu as vrea sa le dau celor de la SMURD de lucru. Asa ca ii las sa se duca si imi vad de drum. Traseul e scurt, foarte virajat, 90% asfalt si singura coborare pe offroad e destul de virajata, deci trebuie sa cam tragi de frane.

De fapt si celelalte 2 coborari se termina cu viraje stranse asa ca pur si simplu nu poti intra in urcare cu un pic de viteza ca vii din viraj. 

Prin tura a 3-a ma ajunge Bobo (Adrian Bobocea) din spate si incercam sa lucram un pic pe liniile drepte, doar ca l-am pierdut de vreo cateva ori. Insa de fiecare data cand il pierdeam, ma prindea pe urcari. 
De fapt, in formatia asta, cu Bobo, am si terminat concursul, i-am luat vreo 2 secunde, caci a ramas in spate cand a luat bidonul de apa de la fetita lui. 

Razboiul pe care l-am dus noi doi nu a fost cu cei din fata ci cu concurentul cu numarul 770, care era dotat cu o minunata bicicleta electrica. Trecea pe langa noi pe urcari si cu greu ne tineam dupa el. Pana la urma l-am depasit si dusi am fost. 

Mi-am dat seama ca am participat cu o bicicleta total nepotrivita: Specialized Epic, full suspension cu Brain (practic e un sistem care blocheaza suspensia spate automat, in functie de teren) cu tot brain-ul ma-sii, o simteam cum se indoaie sub mine la urcari si probabil cateva procente din energia mea se duceau in suspensie, nu in pedale. Asta e, nu pot avea cate-o bicicleta pentru fiecare concurs la care particip (desi la cat de putine am participat anul asta, probabil vreo 8-10 mi-ar ajunge). Pe de alta parte Bobo, dupa ce ca era cu hardtail-ul, mai avea si furca fixa: exact ce avea nevoie pentru un asemenea traseu: nici macar pe coborarea aia de offroad nu reuseam sa ma distantez prea tare. 

Concursul dura 1 ora plus o tura. Ma rog, o ora plus o tura pentru cei din prina linie. Culmea e ca eu am terminat primele 4 ture in putin peste 1 ora, deci eu chiar am facut o ora plus o tura. Uitandu-ma pe split, vad ca prima tura am facut-o in 14 minute, apoi 15, ultimele 3 fiind in jur de 16. 

Ce m-a bucurat e ca nu m-au ajuns baietii din urma, desi credeam ca Juganaru m-a prins in tura 2, cred ca a avut ceva probleme, ca el era de fapt in spatele meu pe aceeasi tura. 

Later edit: da, cred ca a avut pana... 


Dupa concurs am stat un pic de vorba cu Cristi, el pregatindu-se pentru strartul de la cursa de sosea. 

De ce mi-a placut acest concurs? E simplu: pentru ca nu a avut taxa de inscriere, s-au inscris oameni care nu ar fi mers vreodata la vreun concurs. Probabil jumatate din cei inscrisi erau pentru prima data la un concurs. Am vazut pushbike pe toate urcarile, mai ales pe cele 2 din fata Casei Poporului, facute pe piatra cubica.  

Mai mult decat atat, pe langa faptul ca inscrierea a fost gratuita, pe langa numarul de concurs cu cip de cronometrare, mai era si un tricou tehnic, ceea ce e un mare plus pentru organizatori si pentru cei care descopera beneficiile hainelor de plastic. Noi am trecut la nivelul urmator, la lana merinos, net superioara poliesterului, devenind fani Merinitos, de ale caror produse ne-am indragostit iremediabil. 

In incheiere sper ca fotografii sa se fi asezat in locuri strategice si sa fi facu poze misto cu Casa Poporului in spate, caci probabil doar o data pe an prindem ocazia sa ne dam prin acea curte. 

Eu unul imi doresc o cursa prin tunelurile de sub Casa Poporului dar nu cred ca voi prinde acea zi. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu