luni, 5 septembrie 2016

Riders Club - 4 Pedale Baneasa



Pentru Riders Club - 4 Pedale ne-am hotarat sa ne inscriem 2 echipe.


Echipa 1: Eu si Bogdan, nivel 3 masculin
Echipa 2: Iulia si Cristi, nivel 3 mixt



Nu prea ne-am uitat la concurenta, pentru ca in ultima perioada s-au tot facut modificari de nivel si nu prea mai stiam cine pe unde mai este, dar stiam ca daca o sa mergem bine, avem sansa la un rezultat mare.
Totusi, astrele nu ne suradeau prea tare, pentru ca eu am reusit sa ma intorc din concediu cam pufos, dar si pentru ca la doar 1 saptamana dupa concurs Bogdan urma sa mearga la Pro Park Adventure - probabil cel mai tare concurs de aventura din Romania, cu probe de alergare montana, MTB, pluta, caiac, recunoasterea frunzelor si alte treburi minunate. Asa ca mi-a zis din start ca nu o sa mearga la maxim, in mare parte pentru ca atunci cand merge el la maxim, cade, greseste traseul sau face pana :)

Asadar am mers relaxati, desi ne suradea ideaa sa castigam categoria, mai ales ca de data asta aveau si premiu interesant pentru locul 1: un spalator cu presiune Bosch.

Ajungem pe la 9:30 la start, desi urma sa se plece abia pe la 11:00, ne pregatim bicicletele si la ora 10 plec la incalzire. Nu am reusit sa il conving pe Bogdan sa mearga el primul. Ma gandeam ca daca se trezeste in mijlocul bataliei din tura 1, va da si el un pic mai mult. Asa ca in prima tura urma sa plec eu din echipa baietilor si Iulia din echipa mixta.

I-am lasat Bicicleta mea lui Bogdan sa o pozitioneze bine la start, iar eu am luat bicicleta lui si am plecat la incalzire/recunoasterea traseului.








Traseul nu era o noutate, e acelasi de vreo 2-3 ani, cu mici modificari pe ici pe colo, noutatea fiind doar ca era super bun pamantul, cu toate ca plouase torential cu 2 zile inainte de concurs.

Am profitat ca era liber prin padure si am facut cam jumatate din traseul de concurs, alegand cu grija trasele ideale in viraje.

Traseul e de fuga, se alearga cu 30 de km/h tot traseul, doar ca fiind muuulte viraje, fie le iei in viteza, fie pierzi timp franand si accelerand, fie intri in boscheti :).

Pentru ca ciclocomputerul lui Bogdan de pe bicicleta lui era de forma si nedorind sa ratez startul, mi-am pus alarma la telefon sa sune la fara 10, astfel incat sa am timp sa ajung la start.

Asa ca la 11 fara 10 eram la start, incalzit, cu 15 km deja efectuati (incalzire de 15 km pentru traseu de 20 de km, ca la profesionisti :)) ). Sedinta tehnica, start ca din pusca. Doar ca dupa ce se ia primul viraj, chiar supa start, pe bucata de vreun kilometru asfaltata, in linie dreapta, se mergea foarte incet. Si cand zic foarte incet, ma refer la undeva putin peste 30 la ora, lucru ciudat la un astfel de start lansat.

Ajung repede in grupul de 10-15 care conducea cursa si il vad pe Adrian Dumitru, cel care conducea ostilitatile, ca tot intorcea capul in spate. Il ajungem cu tot grupul, moment in care Alex Ciocan il intreaba mai in gluma mai in serios: "ce-ai mah de nu mergi? Ai terminat gazul?" Primeste si raspunsul pe masura:"Nu, te asteptam pe tine, sa mergem amandoi!"



Vazand ca se tot invita care sa preia conducerea, incalzit fiind si convins fiind ca se merge prea incet (in conditiile in care eu am doar o foaie si nu pot tine viteze prea mari), ma hotarasc ca ar fi o treaba sa accelerez. Asa ma trezesc pe la jumatatea liniei drepte in fruntea cursei. Eram perfect constient ca nu o sa stau prea mult acolo, dar cand vad in fata fotografii, ma gandesc ca pot duce inca 500 de metri, macar cu niste poze sa raman. Nici nu a trebuit sa fac un efort prea mare, caci nimeni nu se arunca la depasit.









Asa ca ajung primul in viraj si chiar continui pe prima pozitie inca o bucata buna pana cand s-au suparat baietii mari pe mine. Asa de rau s-au suparat ca in momentul in care m-a depasit primul grup de vreo 10 rideri, nu am putut sa ma tin in grupul lor, asa ca am fost nevoit sa ma alipesc la urmatorul grup. Deci aveam vreo 20 de oameni in fata dupa primii 4-5 kilometri. Singurul care m-a mai depasit si pe care nu l-am mai prins a fost Bratucu. El merge bine, dar cred ca se porneste mai greu. A incercat el sa traga de mine, sa lucram si sa ii prindem pe cei din fata, dar i-am zis sa se duca...singur. Si s-a dus.

Am mentinut locul asta pana cu vreo 7-8 km, cand am fost depasit de vreo 3 baieti. Un tip de la Rose, unul de la Catena si inca unul. Pe asta ultimul l-am depasit si l-am lasat in urma rapid. La Cel de la Rose mi s-a parut suspect de lasata roata spate cand m-a depasit, dar zic na, poate asa merge el. Peste 1 km deja alerga pe langa bicla: avea pana si nu a mai pierdut timp sa faca pana, a alergat 4 km pe langa.

Cu tipul de la Catena am mers cumva grupat: pe linie dreapta se distanta, dar cum veneau virajele il ajungeam. Degeaba ai bulan, daca nu ai tehnica. Eu am doar tehnica si poate nici de-aia suficienta. La un moment dat chiar l-am depasit. M-am enervat un pic pentru ca l-am avertizat ca vin prin stanga, pe o bucata suficient de larga cat sa permita depasirea, dar in momentul in care am ajuns umar la umar, s-a gandit el sa sprinteze, si cum drumul se ingusta, sa ma bage in boscheti. Am accelerat mai tare, am si urlat la el ca daca e asa tare, ma depaseste imediat si nu are rost sa ma bage in boscheti. Ceea ce s-a si intamplat pe urmatoarea linie dreapta. M-a depasit pe cand mai erau vreo 3 km si am incercat sa il pastre in raza vizuala. Practic ultimii 2 km sunt primul virajat in padure si ultimul pe sosea, linie dreapta.



Scopul meu declarat era ca in ultimul kilometru sa il ajung pe viraje si sa ma tin lipit de el pe sosea, pentru a-l ataca pe final. Zis si facut, trag tare pe viraje si la penultimul viraj ajung la vreo 40-50 de metri in spatele lui. Ma simte in spatele lui, probabil isi stie slabiciunea si incearca si el sa traga tare pe viraje. Trebuie sa dau totul si sa il ajung, doar ca imi face un cadou pe viraj si se opreste in boscheti. Il intreb daca e ok, nu zice nimic dar il vad ca se ridica asa ca il depasesc si trag tare. Ies in asfalt, ma uit cu coada ochiului si il vad la 50 de metri in spate asa ca aleg varianta sigura: nu te uita in spate si pedaleaz-o ca si cum ai fi furat-o! Cu bratele pe furca, pentru a fi aerodinamic, abia apuc sa il salut pe Florin Buzatu care deja preluase stafeta si se indrepta spre padure, ajung si eu la finish, cu o viteza maxima de 60 de km pe ora pe Strava. Pe computer am doar 52, deci inca o data Strava a dat gherle, sau nu am putut tine 60-ul ala suficient de mult cat sa il am si pe computer.

Ajung la finish, predau stafeta lui Bogdan si ma arunc pe iarba incercand sa imi revin.



Ma ridic dupa cateva minute si merg la Cristi, care o astepta pe Iulia sa schimbam cateva cuvinte. Vine si Iulia, pleaca si Cristi si ma asez la povesti cu Iulia, in asteptarea lui Bogdan.



Intre timp incep sa apara si castigatorii, unul cate unul.

Fac eu un calcul si ma duc sa il astept pe Bogdan pe ultima linie dreapta, sa ii fac si niste poze. Dupa 4-5 minute apare si el, singur singurel, niciun alt concurent cu care sa se dueleze, nimic.



Ne apucam de povesti, imi zice ca nu prea a depasit pe nimeni, doar ca l-a depasit un nene in tricolor si unul de la Giant si inca unul de care stiam sigur ca nu e cu noi in categorie. Insa timpul scos per total nu era unul care sa ne dea prea mari sperante.

Comentam ce au facut ceilalti, cu Nechita in mare forma, care cu tot cu timpul din tranzitie de pe tura 2 a avut cel mai bun timp din concurs, cu Daniel Bostan care nu prea a mers la inaltimea asteptarilor noastre si tot asa.

Pana la un moment dat, cand Radu Chiribau incepe sa faca niste analize pe timpii de pe traseu si ne zice ca s-a afisat deja clasamentul si el avea o poza fix cu clasamentul de la nivelul nostru, insa lipseau primele 3 pozitii, ca nu au mai avut loc in poza. Cum noi nu eram in pozitiile 3-20, era clar ca nu puteam fi atat de praf incat sa fim pe 21, deci sigur aveam podium.

Si chiar asa era, eram pe podium, pe locul 3 :) Si cum pe langa noi se perindau toti cei care se bucurau, aflam ca nenea in tricolor si tipul de la Giant care il depasisera pe Bogdan erau fix la noi in categorie, locurile 1 si 2. Asta e, cu un gras si un fricos nu prea faci treaba buna, deci locul 3 e foarte bun.



Concluzia zilei a fost cumva venita si din faptul ca nu prea mai cunoastem pe nimeni pe la concursuri si zice ca oamenii au prin gustul, se dau, se antreneaza si cand vin la concursuri, sar in fata in clasament de unde nu te astepti :) Chiar daca unii sunt neni mai in varsta decat noi si chiar daca unii sunt si mai grasi ca noi (sper),

Si cum noi ne antrenam doar cand mergem pe la concursuri (ceea ce numai antrenament nu se poate numi), nu prea mai putem emite pretentii.

Dar de la anul...moama ce o sa facem noi la anul. Iar avem planuri mari :)

Toate fotografiile noastre din concurs le gasiti AICI


Foto:
Brindusa Mutoiu
Ovidiu Salavastru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu